• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Lenore

de Gottfried August Burger    


Balada


Din somn Lenore-n zori de zi
Tresare tulburata:
- O, Wilhelm, m-ai uitat? Esti mort?
Veni-vei tu odata?
Iubitul ei lupta sub steag
in vaile boeme
si nu-i scrisese nici un sir
De-atat amar de vreme.

tarina si viteazul crai,
Satui de jaf si para,
Au pus razboiului sfarsit
si pace incheiara.
si cling! si clang! osti dupa osti,
Cu flori impodobite,
in zvon de tobe se-ntorceau
La vetrele iubite.

Era un glas si-un forfot viu
Din plaiuri pana-n vale
Batrani si tineri, cu alai,
Le alergau in cale,
si bucuria stralucea
in ochii tuturora;
Pe Wilhelm insa in zadar
in cauta Lenora...

Ea alerga in sus si-n jos
Prin gloata de ostire
Nici unul, vai! din cati veneau
N-aveau de Wilhelm stire,
Iar cand, pe rand, trecura toti,
Durerea o infranse
tipand se tavali pe jos,
si planse, planse, planse...

Batrana o gaseste-n drum,
O scutura, o cheama
- Ah! mama, Wilhelm este mort!
E mort de buna seama!
Sa piara lumea! piara tot!
Ar fi cu mult mai bine.
Nedrept si crud e Dumnezeu,
Amar, amar de mine!

- Copila, vino-ti in simtiri!
Fa-ti cruce si te roaga;
Ce face bunul Dumnezeu
E drept si bine, draga!
- Ah, mama, Dumnezeu e-n cer,
si cerul e departe...
Ce bine, vai, mi-a dat in schimb
Pe rugile-mi desarte?

- Copila mea, odorul meu!
Asculta, fii cuminte!

Nu supara pe Dumnezeu
Cu astfel de cuvinte!
- Ah, mama, mama, e-n zadar,
si toate sunt pierdute!
Nici Dumnezeu, nici iadul chiar
Nu poate sa-mi ajute!

- Dar, fata, daca te-a uitat
Necredinciosul mire,
si poate el cu alta azi
Traieste-n fericire?
La dansul nu te mai gandi,
si-l vei uita cu anii,
Cand el rasplata-si va gasi
in ghearele Satanei!

- Ah, mama, ceea ce-am pierdut
Pierdut ramane, mama!
La ce, la ce m-am mai nascut?
O, moarte, vino, ia-ma!
Maini! in zadar va framantati;
Ochi! in zadar mai plangeti.
Ah, viata mea! Lumina mea!
Apuneti si va strangeti!

- O, Doamne, nu te indura
De vorbele-i nebune!
in deznadejdea-i fara frau
Nu stie, vai, ce spune!
Asculta, fata, sfatul meu!
Te du la manastire
Mireasa fara de noroc
in cer gaseste mire!
- Ah, mama, ce mi-e cer si rai!

Ah, mama, ce mi-e raiul?
Cu el, cu el e raiu-ntreg
si fara Wilhelm, iadul!
Nici nu mai vreau sa cred nimic,
Nimic din cate-mi spuneti!
Ah, viata mea! Lumina mea!
Strangeti-va si-apuneti!...

Asa se zbuciuma mereu
si tipa, si blesteama,
Rabdarea Domnului cercand
Cu vorbe fara teama.
si pana-n ceas tarziu de-amurg
Plang negrii ochi intruna,
Cand stelele pe cer lucesc
si-ncet s-arata luna...

Auzi... deodata, trap-trap-trap,
Copite bat afara,
Un calaret s-opreste-n drum
si urca-ncet pe scara...
Lin suna micul clopotel -
Cling-cling-cling, fara veste...
si de la usa, lin de tot,
Vin soaptele aceste

- Vegheaza inca, draga mea?
Lumina nu e stinsa?
Ce face porumbita mea?
E vesela sau plansa?
- Ah, Wilhelm, tu!... Asa tarziu?...
Vai, ce dureri cumplite!
De plans mi-e sufletul pustiu...
De-unde vii, iubite?

- Noi noaptea doar plecam la drum,
Cand zarile-s senine.
si tocmai din Boemia vin,
Ca sa te iau cu mine!
- Ah, Wilhelm, intra-n casa-ntai,
Vreau sa-ti aud cuvantul.
Vreau sa te strang la sanul meu...
Cum geme-afara vantul!
- Hei, geama vantul, cat o vrea,

Iubita mea, nu-mi pasa!
Fugarul sforaie grabit,
Nu-i chip de stat in casa!
incinge-te de drum curand
Te-oi duce-n goana crunta
si jur ca noaptea asta chiar
Dormim in pat de nunta!

- Ah, dar porni-vom chiar de-acum?
Afara-i noapte rece.
Asculta!... clopotul din turn
Vesteste unsprezece!
- E luna sus... Noi si cei morti
Ne ducem iute foarte!
Ca vantul ori ca gandul vrei
Fugarul sa ne poarte?...

- Dar unde-i locul cel faimos
si patul nuntii cum e?
- Departe... stramt, intunecos
si nestiut de lume!...
- Vom incapea noi? - Negresit!
Fii gata dar in graba;
Deschis e balul; dupa noi
Nuntasii toti intreaba.

Copila se gati; pe roib
S-avanta cu grabire,
Cu bratu-i gingas incingand
Pe multdoritul mire.
si hop, hop, hop, fugind cu ei
Fugarul salta sprinten,
Copitele tasnesc scantei,
si ies vapai din pinten.

La dreapta si la stanga lor,
Pe drumul nins de luna,
Cum zboara dealuri, vai, campii!
Greu podurile suna!
- Urra!... E luna sus... Urra!
Ce repede merg mortii!
Te temi, iubita mea, de morti?
- Ah, nu... dar lasa mortii!

Hei, unde merge-acel norod
si corbii, ce s-aduna?
Ce-nseamna ciocli, popi, prohod
si clopotul ce suna?
Cantari si bocete-n convoi
S-aseaman laolalta
Cu jalnicul oracait
Al boului de balta.

- Pe mort lasati-mi-l in drum
Neingropat sa steie,
Veniti la cununia mea
Cu tanara femeie!
Aici, tarcovnic si gropar
Cu cioclii dimpreuna!
Tu, dascal, mormaie un psalm,
Tu, popa, ne cununa!

Dispare carul mortuar...
Cantarile-amutira
Pe urma roibului fugar
Convoiul lung se-nsira.
si hop, hop, hop, zburand cu ei,
Fugarul salta sprinten,
Copitele tasnesc scantei
si ies vapai din pinten.

La dreapta si la stanga lor
Campii, orase, sate,
si tari si munti dispar in zbor,
De goana fulgerate.
- Urra!... E luna sus!... Urra!
Ce repede merg mortii?

Iubita mea, te temi de morti?
- Ah, lasa-n pace mortii!
- Te uita! sus pe esafod
Stafii si draci s-aduna,
si canta, si se invartesc
in razele de luna!
Aici, strigoi! aici, scripcari!
Veniti sa-ntindem hora
Eu noaptea asta ma cunun
Cu mandra mea Lenora!

si toti strigoii - fas, fas, fas -
Alearga pe-apucate,
Zburand pe sus ca-ntr-un vartej
Un roi de foi uscate.
si hop, hop, hop, fugind cu ei
Fugarul salta sprinten,
Copitele tasnesc scantei
si ies vapai din pinten.

Cum zboara toate-n departari!
Apar, dispar intruna!
Orase, sate, tari si mari,
si stelele, si luna!
- Urra!... E luna sus... Urra!...
Ce repede merg mortii!
Te temi, iubita mea, de morti?
- Vai... las' sa doarma mortii!...

- Roib! roib! cocosii canta-n sat...
Miroase-a dimineata...
Roib! roib! zaresc la rasarit
O geana de rosata...
Mireasa mea, cred c-am ajuns!
Suntem in dreptul portii,
si patul nuntii ni-e gatit...
Ce repede merg mortii!

Convoi, si roib, si cavaler
Strafulgera in treacat;
Lovit cu o vergea de fier,
Se frange vechiul lacat;
Aripile batranei porti
S-arunca la o parte,
si printre cruci, in cimitir
Ei zboara mai departe...

Hu!... cavalerul s-a oprit!
Minune blestemata!
Mantaua-i se destrama-n vant,
Bucata cu bucata;
O harca goala-n loc de cap
Ranjeste fioroasa,
si trupul, in schelet schimbat,
Pe umar poarta coasa...

Tresare roibul viforos,
Necheaza cu putere,
Pe nari si gura varsa foc,
si sforaie, si... piere!
Pamant si ceruri gem amar
in ceas de grea manie...
Lenora se framanta greu,
Cuprinsa de-agonie.

Acum se strang in cimitir
Stafiile la luna
si-o hora desucheata-ntind
si canta impreuna
- Rabdare! Chinul pamantesc
Se mantuie cu somnul;
De bietul suflet ratacit
indure-mi-se Domnul!






Lenore


Aceasta pagina a fost accesata de 779 ori.