• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Grenadirii

de Heinrich Heine    


Din Rusia doi grenadiri se pornesc
Voiosi sa-si revada iar Franta,
Dar cand au intrat in hotarul nemtesc,
Atunci isi pierdura speranta.

Atunci au aflat dureroasele stiri
Ca gloria Frantei s-a stins:
infrante, zdrobite sunt marile-ostiri
si cezarul, cezarul e prins!

Atunci isi plecara tristi fruntile lor
si plansera cei doi tovarasi.
Iar unul a zis: - Cumplit ma mai dor,
Cumplit ma ard ranile iarasi!

A zis celalalt: - Un vis fuse tot,
si moartea mi-ar fi mult mai bine!
Am insa nevasta, copii, si nu pot
Sa mor, ca-s pierduti fara mine!

- N-am zor de nevasta, n-am zor de copii,
Un dor mai frumos m-a cuprins;
Cerseasca pe drumuri ori faca ce-or sti:
Cezarul, cezarul meu, prins!

Curand, o, prietene, mort voi zacea:
Asculta-mi un singur cuvant!
Cadavrul cu tine in Franta mi-l ia,
Ma-ngroapa-n al Frantei pamant!
Dar crucea onoarei mi-o prinde la piept,

Aproape de inima-mi stinsa;
Asaza-mi si flinta la umarul drept
si spada la mijloc incinsa.
Asa voi veghea in mormant, ascultand,

O straja ce pare ca doarme...
Ci-n vis auzi-voi iar tunul urland
si tropot, si zangat de arme!
Cezarul meu trece-n al luptei avant

Pe groapa-mi, si-n spade ce scapar,
Atunci, inarmat ma inalt din mormant,
Cezarul, cezarul sa-mi apar!




Grenadirii


Aceasta pagina a fost accesata de 771 ori.