Autori > Stefan Iosif
Departe
de Sandor Peofi
Sta departe-n plaiul Dunarii cel mare
O casuta alba, neincapatoare.
Ochii mei inoata-n lacrimi de cainta
Cind imi vine-n minte mica locuinta.
Dac-as fi ramas acolo pin' la moarte !
Dar pe om il poarta tot dorinti desarte...
Aripe de vultur cind intinde dorul,
Nimenea nu poate sa-i opreasca zborul.
Sta pierduta mama-n deznadajduire
Cind cerseam sarutul ei la despartire.
Ah, nici pina astazi lacrimele-i inca
N-au putut sa stinga jalea ei adinca !
Tremurind intins-a bratele si plins-a
Sa ramin acolo linistit, cu dinsa.
De vedeam atuncea toate-asa de clar,
N-ar fi plins, sarmana, poate, in zadar !
A sperantei noastre stea stralucitoare
Ne arata basme fermecate-n zare;
Numai cind zarim pustiul dinainte,
Ne trezim plingind din basmul ce ne minte.
Ca pe mine tot un vis frumos, nebun
M-a purtat in lume, trebuie sa spun?...
si ca lumea singur de cind o strabat
Mii de ghimpi in cale m-au insingerat?...
...Paminteni se-ntorc in tara mea frumoasa:
Ce sa-i spuna mamei de-or ajunge-acasa?
"Spuneti-i, prieteni - drumul de va este
Pe la pragul nostru - spuneti buna veste...
Departe
Aceasta pagina a fost accesata de 747 ori.