Autori > Stefan Iosif
Cantecul lui Pan
de Gottfried Keller
Brate-n brate stau stejarii in padurea seculara.
Azi, fiind cu voie buna, vechiul cintec si-l cintara.
A-nceput departe-n margeni cel mai tinar sa s-alinte
si un freamat si un clatin s-au pornit apoi-nainte :
Alerga un vajnic ropot, se umflau bogate valuri,
si virtejul printre virfuri se rostogoli pe dealuri.
Iar acum cinta-n coroane, suiera-n vazduh furtuna,
Pina-n radacini de-a valma duduia trosnind intr-una.
Cind si cind huia stejarul cel mai nalt din crestet, falnic
Codru-n cor intreg pe urma raspundea vuind navalnic !
Mindru joc era, asemeni unei mari cind se revarsa,
Alba se batea-n sclipire frunza spre nord-est intoarsa.
Tata Pan facea doar insusi vechea cetera sa sune,
invatind copiii, codri, melodiile, strabune.
si din cele sapte tonuri ce cuprind in ele toate
Cintecele, vechiul mester ce minuni de cintec scoate !
Tinerii poeti si cintezi stau si-asculta in tacere ;
Pitulati in tufe dese sorb cintarea cu placere...
Cantecul lui Pan
Aceasta pagina a fost accesata de 727 ori.