• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Apostolul - Fragment 13

XIII.

Din ziua asta chiar avu
Cu tatal ei alta purtare.
Semetul nobil il cheama la sine
Si il mustra amarnic
De ce arata cai gresite
Iobagilor,
De ce ii cheama la rascoala;
Si incheie zicand
Ca daca nu s-astampara
Il da afar' din sat.

Senin raspunse tanarul:
-De lectii n-am nevoie, domnule,
Ca nu mai sunt la scoala,
Si nici acolo nu eram deprins cu ele.
Dar daca sunt gresit, razvratitor,
Acolo-s legile, sa ma condamne;
Iar daca nu, cu ce drept
Ma dojeniti?
Iar cat priveste-amenintarea,
Nu ma-nspaimant de fel;
Gasesc oriunde-atat ca sa traiesc.
Dar tot nu vreau sa plec din sat,
Pan ce' ma simt folositor.
Si vreti sa ma goniti? apoi
Ar fi mai bine pentru voi
Sa parasiti ideea asta, caci:
Ori vine tot satul cu mine,
Ori voi va departati...
N-o spun aceasta ca amenintare,
Ca e mai mult un sfat al meu,
Ca unul ce cunosc poporul
Si stiu ce mult tine la mine
Si ce-i in stare el sa faca...

Asa vorbi notarul; salutand, pleca.
In cea dintai duminica.
Amvonul glasui in contra lui;
Cu groaza spuse popa catre credinciosi
Ce rau, pagan  e omul asta,
Razvratitor, fara de lege!
Si daca il mai rabda intre ei,
Vor fi pierduti in veci
Pe lumea asta si pe ceealalta,
Ca pe tovarasii unui razvratitor
Pe toti i-omoara imparatul,
Si pe prietenii unui pagan
Nici cerul nu-i primeste.
Le aminti si ii ruga
Sa se indrepte, cat mai este vreme,
Pan' ce nu se va napusti
Urgia cerului asupra lor.
Cu lacremi ii ruga sa-si aminteasca
De fericirea celor doua lumi,
Sa nu aleaga moartea, iadul
In locul vietei si al mantuirei.

Infuriat lasa norodul
Biserica
(Locasul Domnului s-al pacii)
Si navalira toti ca fiarele
La tanarul pe care
Chiar ieri il binecuvantau
Si-i poruncira ca sa plece pana maini,
Ca daca nu, au sa-l omoare.
Vorbi atuncea tanarul, vorbi
Asa insufletit, ca niciodata
Zadarnic. Unde popa
A ridicat cuvant, nu mai incape vorba,
E adevarul rastignit.
Un diavol sta-naintea
Cuvantului pe care-l spune popa,
Si diavolul nu-i mai puternic,
Dar mult mai elocvent ca Dumnezeu,
Si cand prin fapte nu invinge,
El stie si sa minta.
Cu blestem si cu-amenintari
Il parasi norodul pe notar.

O clipa sufletu-i era zdrobit,
Disperatoare ganduri s-abatura
Asupra mintei lui,
Precum un stol de corbi.
"Asta-i poporul! izbucni atunci,
Asta-i poporul ce-l slavesc si pentru care
Traiesc si vreau sa mor!
Asa a fost acuma ani o mie...
Dar nu-i nimic, ca dupa alta mie,
N-o sa mai fie tot asa!
Acum e inca un copil pe care
Il poti innebuni usor.
Va creste si va deveni barbat,
Si tocmai pentru ca-i copil,
Ar trebui crutat.
Nu-i nici mirare ca de veacuri
De-aceeafura popi si regi,
Acesti zei pamantesti,
Ca sa orbeasca pe norod,
Caci ei vor sa domneasca.
Sarman, sarman popor, cat e de plans!
Si daca pan-acuma
M-am straduit spre fericirea lui,
Lupta-voi cu puterile-ndoite
D-acuma inainte!"

Seara veni, noaptea veni,
Ultima noapte pentru el, aici.
Sta acolo in umbra de alee
Si cauta sus, la fereastra
Castelului, de unde
Obicinuia domnita sa priveasca.
Dar geamul e pustiu,
Nu-i floarea, nu-i copila,
Si tanarul se uita totusi,
Se uita-ncremenit,
Ca o naluca prefacuta-n piatra;
Lumina lunei si durerea muta
Pe fata-i azvarlea un palid val,
Odata numai ce simti ca-i prins de mana...
Intai nici nu lua in seama
Atingerea, asa sta dus pe ganduri...
Cand s-a intors, vazu alaturi
Pe cine cauta la geam.

-Te asteptam, ii zise tanarul,
Te asteptam, ca tot speram
Sa te mai vad o data la fereastra,
Un mut adio sa-ti trimit,
Apoi sa plec, pe veci, departe.
S-a intamplat sa-ti pot vorbi,
Sa strang manuta ta.
Ramai cu bine,
Fiinta scumpa, scumpa mie!
Tu singura, mi-ai fost prieten.
Eu amintiri nu am,
Tu singura-mi vei straluci
In inima, ca in coliba-ntunecata
Icoana sfanta,
In fata careia, in fiecare seara
Ingenunchind, omul sarac se roaga.
Ci dac-ar fi inima-mi plina
De amintirile cele mai stralucite,
Le-as alunga pe toate si
Te-as aseza pe tine singura, acolo.
Ramai cu bine! ... Daca
Vei auzi de mine,
Vei auzi lucruri frumoase,
O, crede-ma ca-s pentru tine toate!
Si vreau sa fiu om bun si mare
Ca nu cumva sa-ti para rau,
Ci sa fii mandra
Ca m-ai numit priten,
Ramai cu bine, inger bland de paza!

Pleca tanarul, s-ar fi mers,
Dar il tinea de mana fata
Si il strangea nebuna, patimas,
Vrea sa vorbeasca si
O parasise vocea,
Tarziu abia putu sa-nceapa
Cu intreruperi:

-Te duci... O, du-te... du-te,
Tu, cel mai nobil dintre tineri!
Te duci ... cum as veni si eu cu tine!
Cum as veni de bucuros!
Asa de dulce bucuros!
Dar niciodata, niciodata
N-o sa ne mai vedem?
Apui din cerul meu, tu, stea senina?
Ca, vezi, eu te iubesc
Si trebuie sa-ti spun aceste vorbe,
De teama ca sa nu-mi zbucneasca
Din suflet, ca si lava din Vezuv.
Eu te iubesc si nu pot fi a ta!
Dar jur,
Ca daca nu-s a ta,
Nu am sa fiu a nimanui!
Iti dau inelul asta...
Inel de logodna...
Se va sfarama mai iute diamantul
Decat credinta mea.
O, du-te, vis frumos al vietei mele!

Tot cerul s-a deschis
Cu harurile raiului,
Si tanarul cazu in fata ei,
Imbratisa, ii saruta genunchii.

A doua zi, cand a plecat din sat,
Pe drum, mereu si iar mereu privea
Inelul; numai daca il vedea pe deget,
Atuncea nu se indoia
C-a fost in adevar aceasta noapte
Si nu-i un vis nebun
Al frigurilor sale.

Porni (de ce?
El singur nu stia)
Spre marele oras in care-odinioara
A fost talhar, si cersetor, si sluga.
La marginea orasului
Inchirie el o mansarda mica,
Si inca nu stia
Ce-o sa inceapa.
Odata
Aude o bataie-n sat
Intra o doamna cu un val pe obraz,
Si cum intra, isi ridica voalul
Si muta, nemiscata, se opri...
El tresari ... mintea-i statu in loc...
Era prietena lui din castel.

-Te-am urmarit, zise copila,
Te-am urmarit ... De-ti cade greu,
Alunga-ma din casa asta
Si, nu te teme, nu ma tanguiesc,
Atunci voi sta afara jos, pe prag,
Voi sta acolo pana cand
Se rupe inima din mine.
Te-am urmarit, nu mai puteam ramane,
In toate partile te-am urmarit,
Pana aci, acuma sunt aci,
O, spune-mi, ce ai sa faci cu mine?

Cazu la pieptul lui
Si plansera mult, fericiti.

-Nu ma gonesti! a zis copila,
Pot sa raman? ... sa stau cu tine,
Sa fie s-ale mele
O parte din dureri,
Si toata bucuria mea, a ta!
Cu tine voi sa sufar
Amar si lipsa,
Si numai cand voi fi nemultumita,
Atunci nu crede tu ca te iubesc,
Ca te-am iubit vreodata!






Apostolul - Fragment 09
Apostolul - Fragment 10
Apostolul - Fragment 11
Apostolul - Fragment 12
Apostolul - Fragment 13
Apostolul - Fragment 14
Apostolul - Fragment 15
Apostolul - Fragment 16
Apostolul - Fragment 17
Apostolul - Fragment 18
Apostolul - Fragment 19
Apostolul - Fragment 20


Aceasta pagina a fost accesata de 538 ori.