• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Apostolul - Fragment 09

de Sandor Petofi


Fragmente

(Eroul poemului este un copil parasit. Crescut de un hot, care-l deprinde sa fure, ramane din nou singur, cand acesta este spanzurat. Copilul cade in mainile unei batrane si e pus sa cerseasca. Avea abia sase ani, cand un trecator bogat il smulge batranei si-l duce la el acasa)


IX.

Mai bine o ducea baietul,
Ca nu mai trebuia sa fure
Si nu mai trebuia sa ceara..
Ce fericire, ce noroc!

Doar cateodata spaima
Il biruia: dar daca vine
Cu cartea de botez strigoaica,
Ce poate face el atunci?
Si alta data, negura tristetii
Il invelea, cand ii venea in minte
Frumosul catelus,
Tovarasul iubit si bun.
De dragul lui adeseori
S-ar fi intors la baba singur,
Ca sa cerseasca, numai
Sa fie impreuna.
De multe ori visa cu el;
Visa ca il tinea in brate,
Si cainele, gemand,
Bland il lingea pe fata si pe maini...
Si cand se destepta si nu-l gasi alaturi,
L-a podidit un plans,
S-a plans amarnic, multa vreme.

Cand a sosit acasa cu baietul,
Boierul cel batran l-a dat
Pe mana slugilor. L-au mantuit
Din vechea murdarie,
In locul zdrentelor a capatat
Vestminte noi, frumoase.
Ce bine se simtea!
I se parea ca nici n-a mai trait,
I se parea ca-i nou-nascut, de azi.
Atuncea l-a chemat la sine
Boierul si-i grai cu-asprime:
-Baiete, vezi pe domnisorul asta?
E fiul meu, tu ai sa-i zici: "Stapane"
Si trebuie s-asculti de el,
El este domn, tu sluga.
Alt lucru n-ai, doar sa asculti
Dar sa fii treaz si sprinten!
De-i fi cuminte, bine o sa-ti fie,
Mancare buna, haine bune...
De unde nu, ti-atarn de gat
Zdrentele vechi in care te-am gasit,
Pe urma poti pleca in lume,
Cersetorind ca pan-acum.

Sluji orfanul
Pe domnisor.
Umbla cu el, stetea cu el,
Ca umbra lui era.
Si ii pandea miscarea buzelor,
Abia era porunca zisa,
Deja o si indeplinise,
Si cate n-a mai patimit,
Sarmanul bun baiet!
Caci domnisorul
Era asa un caine de copil,
Cum sunt de obicei
Toti domnisorii:
Facea sa-l simta ca-i stapan,
Cata prilej la asta.
De se frigea cu ciorba,
Batea pe micul servitor;
Cand cineva nu-l saluta
Ori nu-l lua in seama, -
Ii azvarlea caciula de pe cap;
Si-l inhata de par pe servitor,
Cand pieptenul i se-ncurca in par.
Si n-a fost rautate sau batjocura
Pe care sa n-o fi facut-o,
Indata ce-i trasnea prin minte
Calcandu-l pe picioare dinadins
Il imbrancea, de ce-i sta in drum.
Ii arunca noroi in fata,
Pe urma il certa ca-i un murdar,
Si il stropea cu apa-n ochi,
Si daca incepea sa planga,
Il poreclea gura-sparta.

Necazuri multe indura, sarmanul,
Din zi in zi, mai multe.
Ci pasnic le rabda pe toate,
Si hotarat ca un barbat
Cu suflet mare.

Si pentru ce rabda el astfel?
De ce nu parasea odata iadul asta,
Precum voise in mai multe randuri?
De-ati sti voi pentru ce-a ramas!

Nu painea alba, nu straiele bune
Il ispiteau sa se intoarca, de pleca
Sa-si piarda urma-n lumea toata.
Nu era el, ca oarale din curte,
Cari pribegesc, si cand li-i foame
Se-ntorc din nou dupa mancare,
Pe cand privighetoarea, ciocarlia,
Cand le-ai deschis portita inchisorii,
Se duc pe veci si-s multumite
Cu ce gasesc in aer liber.
Asa era si dansul,
Ca pasarile prizoniere,
Si totusi a ramas acolo
Si de pornea, venea iar inapoi.
Ce-l ispitea pe el?
Invatatura.

Putea sa-nvete-alaturi de stapan:
Neobservat ii sta la spate
Si pe furis citea din carte;
Mereu era atent
La vorbele invatatorului;
Tot ce-nvata o data
Nu mai uita.
Mult mai devreme ca stapanul
Stiu sa scrie, sa citeasca.

Si cum sporea in ani,
Asa-i sporeau si cunostintele,
Ca ramii coarnelor la cerb,
Si se falea cu ele,
Iar cand odrasla de boier
Spunea cate-o dobitocie,
El o-ndrepta in gand,
Zambind la vorba proasta.

Nici inaintea pedagogului
Nu a trecut neobservata
Deosebirea dintre sluga
Si domnisor,
Si cand acesta nu stia
La lectii sa raspunda,
Invatatorul il mustra
Punand pe sluga sa raspunda
Ca el stia intotdeauna.
Era o cinste mare pentru el,
Dar nu si bucurie, asta nu,
Intotdeauna ispasea amarnic
C-a indraznit sa-l faca de rusine
Pe coconas.
Din zi in zi mai crude prigoniri
Il gramadira pe orfan,
Din zi in zi mai crude prigoniri
Il gramadira pe orfan.
Din zi in zi simtea sarmanul
Cat sunt nedrepte si urate;
S-acum cand il lovea,
Parea ca-l vatama in suflet,
Rosea, nu pentru ca-l durea,
Ci pentru ca-i era rusine.

Era de saisprezece ani.
Si fiecare zi ii trimetea o raza
Ce risipea negura mintei lui,
Si fiecare raza
Era slova de foc.
Din slove se-nchegara
Aceste ganduri:
"Ce drept au sa ma bata ei pe mine?
Cu ce drept bate om pe om?
Alcatuit-a Dumnezeu
Deosebit pe vreunul dintre noi?
Ei spun ca Dumnezeu e drept,
Dar daca-i drept
Nu a putut-o face asta,
Pe orice om iubind deopotriva:
Si eu n-am sa mai rabd asa,
Orice s-ar intampla cu mine!
Imi dau mancare, straie, adapost,
Dar nu slujesc in schimb?
Nu rasplatesc eu fapta buna?
Au drept sa-mi dea de lucru,
Dar sa ma bata nicidecum.
Si jur: d-azi inainte,
O data ma vor mai lovi,
A doua oara, nu!"
Asa a fost. Cu cel dintai prilej
(Si nici n-a trebuit s-astepte)
Cand ridica stapanul mana,
El ii striga:
-Opreste-te!
Sa nu ma vatemi, ca
De te-oi izbi o data,
Ma pomenesti in veci!
Destul ti-am fost eu caine,
Bun de batut, de imbrancit,
Acuma-s om,
Ca om e doar si sluga!
Eu recunosc: aici o mana
M-a incarcat de binefaceri,
Ci alta mana darama cu bata
Tot ce clatea cealalta.
Asa ca n-am ramas datori
Nimic unul altuia.

La vorba asta nemaipomenita,
Stapanul se schimba la fata,
Si, darz de furie, urla:
-Hah, neam de sluga!
Hah, ticalos razvratitor,
Si tanarul asa raspunse
Cu voce dispretuitoare:
-Hm, neam de sluga? daca ne-am lua
Dupa origina, apoi
A fost mai nobil tatal meu
Ca toti strabunii tai!
Si daca el m-a aruncat pe strada,
Greseala e a lui, si nu-i a mea.
Si daca domnii toti sunt rai ca tine,
Apoi mai bine a facut asa,
Ca niciodata nu puteam sa fiu
Un om cinstit.
Si-mi zici razvratitor? ... Daca e razvratire
Cand omul simte si marturiseste
Ca si el este om ca orisicare altul,
Atunci zic cu mandrie: sunt un razvratitor!
Si de-as pitea eu spune tot ce simt,
Asa cum simt de as putea eu spune,
Atunci s-ar razvrati cu mine milioane,
S-ar tremura o lume,
Precum tremura Roma de Spartac,
Pe cand gladitatorii
Cu lanturile rupte
Bateau a sale ziduri!
Ramai cu bine!
Nu mai putem sta impreuna,
Eu ti-am vorbit ca om,
Si cand un rob se-nalta
Pana la om,
Moare de foame, piere-n streang,
Ci sluga nu mai poate fi!
Zicand asa, s-a-ntors si a plecat,
A parasit de-a pururi casa unde
A inotat copilaria lui
Ca floarea in noroi.

Porni unde vedea cu ochii,
Mergea in lume fara tinta.
In inima lui vesela
Se aprinsese tineretea
S-ardea, cum arde un oras aprins,
In vijelie, biciuit de flacari...
Si ce miraculoase
Fantasme din povesti
Jucau in arte flacari!

La capatul orasului l-ajunse
Batranul profesor.
Abia-si mai tragea sufletul,
Fugise mult ca sa-l ajunga,
Sudoarea-i brobonase fata,
Zadarnic o stergea cu mana,
Pe cand vorbea cu tanarul.
Si-n vorba lui
Nu era multa legatura:

-Na, pune-ti banii astia bine.
E leafa mea pe an,
O sa-ti ajunga ani intregi
Daca-i ingrijesti.
Om mare vei ajunge tu,
O spun eu asta de la mine.
Batai mai zdravan decat tine,
N-am intalnit in viata mea!
Eu simt aidoma ca tine, tot,
Dar nu am indraznit s-o spun,
M-am speriat de tine si te-am admirat
Cand ai vorbit.
Sa-ti deie Dumnezeu noroc, baiete.
Iti poruncesc, iti poruncesc,
Da, eu iti poruncesc sa-nveti,
Sa ispravesti cu scoala.
De unde nu,
Te blestem, si blestemul meu
O sa te-ajunga, unde-i fi.
Nu esti nascut tu pentru tine,
Ci patriei, intregei lumi.
Atat iti zic, invata mai departe,
Desi n-ar trebui sa ti-o mai spun,
Ca tie doar iti place cartea.
Si-acuma, Dumnezeu cu tine!
Fii norocos si aminteste-ti
Cateodata si de mine,
Ci daca n-o sa ma asculti,
Atuncea uita-ma!

Se inclina baiatul
Ca sa-i sarute mana bunului mosneag,
Ci dansul nu voi, si-l ridica pe tanar,
Il saruta si il imbratisa,
Apoi se departa cu lacrimile-n ochi.

Ce bine i-a facut orfanului,
Ce bine i-a facut lui asta!
Acesta fuse cel dintai sarut
Pe care l-a-ntalnit.
Saisprezece ani au trebuit sa treaca
Si sa se chinuie,
Pan' ce a dat d-un om
Ce nu-l respinse, nu-l goni,
Ci l-a imbratisat!






Apostolul - Fragment 09
Apostolul - Fragment 10
Apostolul - Fragment 11
Apostolul - Fragment 12
Apostolul - Fragment 13
Apostolul - Fragment 14
Apostolul - Fragment 15
Apostolul - Fragment 16
Apostolul - Fragment 17
Apostolul - Fragment 18
Apostolul - Fragment 19
Apostolul - Fragment 20


Aceasta pagina a fost accesata de 784 ori.