Autori > Stefan Iosif
Nepasare
Oricate vorbe rele sa ne iasa
Si-oricat venin in ele s-ar ascunde,
Ca Venera cand se ivea din unde,
Esti tu de mandra, dulcea mea craiasa.
In fericirea noastra n-or patrunde,
Si vom zambi cand clevetirea pasa
Pe langa noi, soptind, si nu ne pasa,
Ca lumea tot aceeasi e oriunde.
Doar tu altar imi esti, si-mi esti icoana,
Si dragostea mi-e sfanta si curata
Ca floarea neatinsa-a primaverei.
Ca si iubirea fara de prihana,
Scaldata intr-a raiului lumina,
Ce-o preamareau in zile vechi truverii.
"Samanatorul", 29 octombrie 1906 (cu titlul Sonet)
Nepasare
Aceasta pagina a fost accesata de 749 ori.