Autori > Stefan Iosif
Gorunul lui Horia
Strajer stravechi si plin de barbatie,
Gorunul urias spre ceruri cata...
La umbra lui, pe-o noapte-ntunecata,
Trei capitani si-au fost jurat fratie.
Ei s-au legat cu inima curata
Sa-si mintuiasca neamul de robie.
Luptara dirji, dar, prinsi prin viclenie,
S-au savirsit - martiri-eroi - pe roata.
Trecura ani... Cumplit ofta iobagul,
in lanturi si mai crunte ca-nainte,
ingenuncheat de cei atotputernici,
Cind, iata, tinar crai ridica steagul...
si sub gorun aceleasi juraminte
Rasuna : "Moarte domnilor nemernici !".
*
Dar n-au vrut cei de sus sa-l inteleagasi, dupa mari izbinzi si zile-amare,
intr-o coliba, far-o luminare,
S-a stins, pustie, viata lui pribeaga.
il ingropara sub gorunul mare,
La umbra-i, ce-i fusese-asa de draga,
Pe cind ai lui umplura lumea-ntreaga
Cu-al doinei vaier fara de-alinare.
Batut de ploi, de nopti vijelioase,
Cercind zadarnic pe urmasi sa-i cheme
La lupta noua, staruie si azi
Gorunul falnic, neinfrint de vreme,
Ci trist isi pleaca crengile-i stufoase,
Umbrind mormintul marelui viteaz.
*
Ce-nseamna insa-a cerului minie !Ce-nseamna norii vajnici de s-aduna ?
Gorunul azi mai greu din ramuri suna,
Parc-ar voi eroul sa-si invie !
in hohote de plins ar vrea sa-i spuna
C-ai lui uitara drept si datorie ;
El cere-un semn din ceruri, sa-i imbie
La lupta sfint, ca in vremea buna...
si iaca ! Trasnet zguduie gorunul
si val de crengi acopere mormintul,
in care mindrul crai isi doarme somnul...
Ci toti stau muti si n-a-nteles nici unul :
Zadarnic Domnul si-a rostit cuvintul,
Caci au pierdut credinta lor in Domnul !
Gorunul lui Horia
Aceasta pagina a fost accesata de 752 ori.