Autori > Stefan Iosif

Dupa o citire din Eminescu

Citesc... De sub pleoapa nu o data
imi scapara in jos, pe obrazul meu,
O lacrima... si te citesc mereu
si parca te-as citi intaia data!
Ce orizonturi noua-mi luminezi
Cu raza geniala-a mintii tale!
O lume ideala tu-mi creezi
si peste toate-arunci un giulgi de jale
Ce falfaie intunecat in aer...

si strunele pe care ning petale
Suspina-amar, ca-n vis, abia atinse
De degetele-ti palide si reci,
De degetele-ti reci si-atat de pale...
Scotand sub mana ta maiastra-un vaier...
si fruntea ta cu lauri o-ncununi,
Cu crini, cu nuferi, ferigi din genuni,
Cu trandafiri ce din gradini i-aduni...

Plutind spre culmi cu aripile-ntinse,
invaluit in nouri, tu petreci
in sfanta-apoteoza-a mortii reci...
O, numele tau sfant poti sa ti-l treci
in cartea nemuririi necuprinse...

Cat va mai izvodi glas omenesc,
Un viers in dulcea limba-armonioasa
Din cea mai scunda si-umilita casa
A preamaritului grai romanesc!

Dupa o citire din Eminescu

Aceasta pagina a fost accesata de 731 ori.