M-apropiu din nou de dumbrava cea sfinta, Sa cad in genunchi la stravechiul altar, O dragoste veche din nou ma framinta : imi freamata frunza, iar apele-mi cinta, si toate ca-n vis imi apar.
Ah, iar sunt copilul nebun de-altadata ! O floare, un flutur m-opreste din mers. Tot gindul mi-e farmec, simtirea mi-e beata, Caci inima iarasi porneste sa-mi bata, si bate-n cadenta de vers !