Autori > Stefan Iosif
Ad mortem
Seceratoare ce insufli teama,
Eu nu te vad purtand pe umar coasa,
Cu-orbite reci cum treci din casa-n casa,
Cand nimeni nu te vrea, toti te blesteama.
Precum cel vechi te-ntrezareau frumoasa,
Ranitu-mi suflet, palido, te cheama:
O, vino-ncet si dulce ca o mama,
Si umbra ta pe ochi incet mi-o lasa.
Ca tu esti taina, linistea, tacerea,
Limanul cel din urma, mangaierea
Din urma-a celor obositi si tristi;
Tu singura esti vrednica sa vindeci
Un suflet bantuit de mari restristi...
O, inger negru-al mortii, vino, vin', deci!
"Viata romaneasca", august 1911
Ad mortem
Aceasta pagina a fost accesata de 728 ori.