• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

A fost odata - Partea 06

VI.



In vremea asta pasamite hotii,
Aflasera de cele intamplate,
Si capitanul isi aduna sotii
In fundul unei cule daramate
(Acolo unde locuiau cu totii
Si ascundeau comorile furate,
Loc fioros si nestiut de nime,
In cea mai neagr-a codrului desime)

Era o noapte oarba si pustie.
Vuia adancul negru al padurii
Si se frangeau copacii-n vijelie.
Acolo se stransesera pandurii
Si povesteau de cele ce-o sa vie.
Cu ochii crunti, aprinsi de para urii,
Sta capitanul lor in fruntea mesei
Si blestema pe fiu-mparatesei.

Pe cand cinau si-au inceput sa beie,
O data, iaca, zidul se deschise
Si se ivi o umbra de femeie.
Ea puse doua lumanari aprinse
Pe piatra, o scrisoare si o cheie.
Pe masa lor, apoi, precum venise,
Intrand in zid, se face nevazuta
Si toti raman cuprinsi de spaima muta.

Atunci deodata vijelia tace,
Ca un suspin, departe, vantul moare.
Si-atata liniste pe loc se face,
Incat puteai s-auzi cum creste-o floare
Ia capitanul cartea si desface
Peceptia cu maini tremuratoare,
Si fata-i tot mai mult ingalbeneste
In vreme ce cu glasul stins citeste:

"S-a implinit masura de sange si urgie,
Caci strigatul dreptatii la cer s-a auzit.
Blestem asupra-ti cade si esti afurisit.
O tainita-i la dreapta, necunoscuta tie,
Ia lumanarea-n mana si cheia de pe masa
Si du-te de-o deschide. In sipet tu gasesti
Frumos oranduite vestminte-mparatesti.
Din temnita chema-vei pe biata-mparateasa,
Ca sa imbrace dansa podoabele acele.

In sipetul din stanga gasi-vei tu o piele
De urs si-un lant. Intr-insa sa te imbraci intai
(Caci urs de aci-nainte pe veci ai sa ramai)
Apoi imparateasa de lant o sa te poarte
Si te va da in mana lui Gheorghe cel voinic.
Ia sama dar la toate si nu uita nimic:
Altminteri, te asteapta si mai cumplita soarta!"

Vazand aceasta tainica scrisoare,
Luminile si cheia de pe masa,
Talharii se-ngrozira si mai tare
Iar capitanul ca trasnit ramase.
Porunca dete-apoi ca fiecare
Sa-si ia banet cat vrea si sa nu-i lase
Nimica lui. Talharii ascultara
Si care incotro se-mprastiara.

Iar capitanul merge si gaseste
In tainiti toate cum spunea in carte,
Apoi la poarta temnitei soseste.
Imparateasa invie din moarte
Cand auzi ca fiul ei traieste
Si ceasul revederii nu-i departe.
Uitand de toate cate le-ndurase,
Pe capitan pe loc il si iertase.

Zambea, sarmana, o albise jalea,
Dar inima-i ramase neschimbata...
Isi puse deci podoabele acelea
De-mparateasa, cum purta odata,
Iar capitanul se-mbraca in pielea
Ce se lipi de trupul sau, si iata,
Pornesc. Imparateasa inainte,
Si ursul, dus de lant, pasind cuminte.

Dar uite, mari, soarele rasare?
Ori Gheorghe cel viteaz cu sabia-n mana
S-apropie pe-un zmeu de roib calare?
Pe loc imparateasa cea batrana
Il cunoscu. Din sea voinicul sare
Si-i cade-n brate. "Mama!" el ingana,
Si dansa: "Gheorghe!" Lacrime bogate
Curg izvorand potop, neinfranate.

Si dupa ce-si imbratisa feciorul,
Imparateasa spune pe-ndelete
Cum isi lasa acolo-n stuf odorul,
Si-apoi, caznad in gheara negrei cete,
Cum, de amar de ani, prigonitorul
O chinuia (dar Dumnezeu ii dete
Taria ca sa-nfrunte toate-aceste)
Mai spuse-apoi si-a ursului poveste.

Ci Fat-Frumos atunci se-nduioseaza
De-osanda lui - milos fiind din fire -
Si dezlegandu-i lantul, cuvanteaza:
"Te du de-acum si cata ispasire,
Te aiba Domnul-Dumnezeu in paza!"
Iar ursul, mormaind, intr-o clipire
Pieri in codru. Dus a fost, saracul...
De-atunci in codri ursii isi fac veacul!

Iar Fat-Frumos si maica-sa plecara
Cu toti ostenii, veseli, catre casa,
Si iar se face voie buna-n tara...
Apoi si-alege craiul o mireasa
Ca un bujor ... Va spun atata doara,
Ca n-avea-n lume seaman de frumoasa
Si c-au purces o nunta minunata,
Cum nu mai cred ca s-a vazut vreodata...

Am incaput si eu, cum sunt marunta,
Prin cele multe fete luminate,
Si-am rupt trei randuri de conduri la nunta...
Ia-n ascultati ce pui de crivat bate!
De cap isi face vijelia crunta.
Tu, fusule, ce zici? ... Ehei, fartate!
Ai obosit si tu, dar nu te vaieti...
Ne parasesti de-acum si tu, opaiet!...

E tarzior, copii, iar la fereastra,
Cat ai clipi, si soarele rasare.
Hei, doarme-acum si paserea maiastra
La casa ei, departe-acolo-n zare...
O, Doamne, da-ne noua painea noastra
De toate zilele ... Hai la culcare!
Ca toate-au un sfarsit si orce poveste
Nu poate fi mai lunga decat este!"




Convorbiri literare, nr. 2, 1 februarie 1902







A fost odata - Partea 01
A fost odata - Partea 02
A fost odata - Partea 03
A fost odata - Partea 04
A fost odata - Partea 05
A fost odata - Partea 06


Aceasta pagina a fost accesata de 604 ori.