Autori > Stefan Iosif
Gruia
Jos, sub nucul urias,
Gruia adormise -
Doarme ca un copilas
Leganat de vise.
Palosu-i atirna-n cui,
Aninat de-o craca ;
Murgul paste-n voia lui,
De urit sa-i treaca.
"Scoala, Gruio, drag copil,
Scoala, Gruio draga !
Au nu vezi cum vin tiptil
Turcii si te leaga ?
Turcii vin s-aduc cu ei
Funii de matase,
Funii rasucite-n trei
si-mpletite-n sase..."
Bate vintul catinel,
Pletele-i mingiie -
Turcii se-ngrozesc de el,
String de capatiie.
Bate vintul mai avan,
Pletele-i zburleste ;
Turcii pling: "Aman ! Aman !"
Gruia se trezeste.
- Mai, dar greu ce-am fost dormit
Zice si se mira.
Ori paiangeni au venit
si ma invelira ?
Ia sa misc putin din mini,
Poate m-oi desface -
Alelei, pui de pagini,
Nu veniti incoace ?...
Sar fringhiile in trei
si plesnesc in sase,
Turcii fug ca vai de ei,
Fug cu moartea-n oase.
Salta Gruia si - hai-hui ! -
Sus pe cal s-arunca,
Clocota pe urma lui
sapte vai si-o lunca.
Tropota copitele,
Pulberea o scurma -
Turcii-si pierd saritele,
Alungati din urma.
Surpa Gruia schelele,
Coborind la vale -
Turcii-si pierd giubelele
si papucii-n cale.
Dunarii fac turcii vad,
Trasnet este Gruia.
sapte popi la tarigrad
Cinta: "Aleluia!".
Gruia
Aceasta pagina a fost accesata de 858 ori.