Autori > Stefan Iosif
Fantina vrajita
Jos, la fintina dintre plopi,
Descint-o vrajitoare.
Se umfla apa - joaca stropi
in scapatat de soare.
Se umfla apa, scade iar,
si parca vrea sa fiarba,
Se-ndoaie plopii si tresar,
Vrajiti de hida oarba.
si tot soptind, si tot vrajind,
Arunca bobii-n sita.
Se-ndoaie plopii vijaind,
si noaptea e sosita.
si tot vrajind, si tot soptind,
Ea face-un semn cu mina -
Din plopi foi moarte se desprind
si clocote fintina.
Legate-s apele de-acum,
Ea-n umbra sta si-asteapta.
Un calaret trudit de drum
Spre cei doi plopi se-ndreapta.
Spre gura insetata el
Galeata o apleaca,
Bea apa descintata el,
S-arunca-n sea si pleaca.
Dar nici doi pasi nu face-n drum,
Sta roibul, sforaieste,
si doua brate-l prind acum
Pe calaret in cleste.
Se apara cu suflet stins,
si lupta, si se zbate,
Dar vrajitoare-l tine strins
si-i calareste-n spate.
Cu pintenii el bate-n cal,
Sta zarile sa soarba,
Padure, holde, vale, deal
Se pierd in noapte oarba.
si-n zori de zi au fost gasiti
Acolo, la fintina,
si cal, si calaret, zdrobiti
De goana cea pagina. -
Voi, fetelor, si voi, feciori,
La apa cind veti duce,
Suflati asupra-i de trei ori
si faceti sfinta cruce,
Caci la fintina dintre plopi
Sta baba blestemata,
si nu dezleaga zece popi
Ce leaga ea o data !
(1902)
Fantina vrajita
Aceasta pagina a fost accesata de 741 ori.