Autori > Stefan Iosif
Cometa - Actul 01 - Scena 01
Comedie in trei acte, in versuri
Lui D. Burileanu,
căruia i se datorește apariția acestei Comete
Autorii
PERSOANELE
Tity Rosnov, rentier
Doamna Mirea Roro
Tanta, Nineta, Lucica, Cleo - fiicele doamnei Mirea
Doamna Gubin
Rudi, fiul doamnei Gubin
Poetul Colum
Sculptorul Pralea
Hals
Invitati
ACTUL I
Un salon modern. Lumină de lampă. Roro, pe un puf, lucrează lîngă foc, la o broderie. Tanta îngrijește de un samovar. E in amurg.
SCENA I
Roro, Tanta
Tanta
Ciudat! Nu vine nimeni...
Roro
Da, nimeni...
Tanta
Ce să fie?
Roro
Te miră?
Tanta
Da, vezi bine... Eu m-așteptam să vie. Nu-i astăzi miercuri oare?
Roro
De bună samă, miercuri...
Tanta
Nu-i cercul nostru astăzi?
Roro
O, sînt atîtea cercuri!
Tanta
Da, e-o epidemie!
Roro
Nu,-i foarte natural!
De-arunci o piatră-n apă, nu se pornește-un val?
Și-n urmă valul oare nu crește-n cerc?
Tanta
Firește!
Roro
Și-apoi din cercu-acela nu prinde altu-a crește? Și altele-n virtutea aceleiași vibrații? Unde-i acuma cercul întîiei generații? Cine-ar putea să spună?...
Tanta Nu eu!
Roro
Ascult-atunci!
(Sentențios)
Aicea cade piatra pe care o arunci,
(face gestul)
Aici se face cercul, și-acesta-i „cercul nostru”...
Pe urmă cercul crește și face „cercul vostru“...
Și cercul vostru face pe-al lor — și mai departe...
Tanta
Roro, să aibă Tity ca tine-atîta carte...
Roro
De ce vorbești de Tity?
Tanta
Ar fi un lucru mare! Ce n-ar putea s-ajungă el, un băiat cu stare!...
Roro
Ei, și? Ce-mi pasă mie?
Tanta
Ce-ți pasă? Ei, îți pasă. Roro
Îmi pasă ca și ție, după cum văd...
Tanta
Ei, lasă!
Las’, și mai bine haide, continuă-ți ideea
Cu cercul tău cel magic...
Cum stăm cu piatra-aceea
Roro (sentențios)
Aceea ce greșește să nu arunce piatra!
Tanta
(luînd în mînă Indépendance Roumaine de pe masă)
Ia să vedem mai bine ce-i cu puterea-a patra?
(Parcurgind ziarul) Te-nteresează Bursa?...
(Roro tace. Tanta schimbă tonul)
Nu Preferați vreo scenă Din Parlament?...
Să trecem la rubrica mondenă...
A! violetul iarăși!...
Roro
Da, toate-s violete!
Tanta
Și, sigur, violetul cu tenul tău se ceartă...
Roro
Nu... dar ce-ai zice dacă o mie de palete
S-ar pune să picteze printr-un capriciu de artă
C-o singură culoare o mie de portrete?...
Tanta
Ce-ar fi?
Roro
Un an rentabil pentr-un oftalmolog!... (Rîd.)
Și totuși violetul mi-e drag, cînd nu-i en vogue!
E-atîta poezie în el cînd ziua moare...
C-o dungă violetă se-ncheie-o depărtare,
O viorică spune că-i primăvara-aproape,
O dungă violetă însamnă supt pleoape
O patimă ascunsă...
O umbră violetă
Acopere trecutul...
Tanta (ironic)
Roro!... devii poetă!... Roro
Ba nu... clar o culoare așa de ideală,
Lăsată parc-anume pentru melancolie,
Nu e păcat s-ajungă atîta de banală
Prin tirania modei? Sărmana poezie!
Tanta
Ce vrei? Sînt numai șapte culori în curcubeu!
Roro
S-arată curcubeul? Atunci e semn de pace?...
Ba nicidecum! Văd lumea și eu în felul meu!
Și orice pun pe mine mă prinde și îmi place.
Roro
Îți place, că-i la modă, și moda-i, cum se știe,
Făcută pentru-aceia ce nu au fantezie.
Gîndește pentru tine un Worth sau Madame Paul.
Vînează-ntre ghețare un eschimos la pol
Și în aceeași vreme un cafru-n țări toride...
Mor gingașii colibri cu penele splendide,
Devin ridicoli struții așa de eleganți,
Rămîn cu gura știrbă sărmanii elefanți,
În semn de întrebare sucind în aer tromba;
Pe zi ce merge crește imensă hecatomba,
Și toți își dau tributul, ca-n urmă domnul Worth
Sau altul ca și dînsul, din materialul mort,
Din toate-aceste lucruri așa de disparate,
Ducînd la frunte mîna cu gesturi inspirate,
Să-njghebe cine știe ce creațiune nouă...
Și-apoi să decreteze ca Dumnezeu: „Vai vouă,
De nu-ți purta cu toate, burgheză sau regină,
Jupon scurt, redingotă, jiletca androgină
Sau bluza cu guipură... Pe stradă chimonoul...
Pentru anotimpu-acesta, acesta mi-i cadoul!
Iar cît despre culoare, cu violet vă satur,
Sau stofele vărgate și...
(cu emfază)
Tertium non datur!
(Rîd amîndouă.)
Ce rîzi?... Nu-i asta moda?...
Tanta
Roro!... ești o nebună!...
Roro
Și tu... Palas Atena, firește...
Tanta
Asta-i bună! În orice caz mai bine-i să fiu așa cum sînt,
O fire mărginită...
Roro
N-am spus acest cuvînt... Tanta
Nici nu-s o revoltată ca tine, o estetă.
Roro
Tu nu-nțelegi că toate pe lume se repetă?
Că nu e nou nimica, și vasta crenolină
Purtată de bunica a fost și-o să revină
Mereu, că e un ciclu de forme și tipare,
Menite să ascundă diformități bizare,
Să întregească lipsuri...
Tanta
Atunci cum vrei să fie?
Roro
Cum vreau?...
Întîi de toate să fie-o armonie
De linii, căci în linii e-a frumuseții taină...
Să nu le-ascunzi, ci astfel să-ți faci orișice haină
Ca ritmul plin de farmec al lor să nu se strice...
Aș vrea să port hlamida statuielor antice,
Să-mi fie liber mersul, și brațul gol să-l am,
Să am mișcări de valuri și legănări de ram,
Ca undele-n mișcare, al faldurilor joc
Cîntînd să se preschimbe cînd merg sau stau pe loc,
Și-n orice-nfățișare senină să rămîn,
Născută ca din dalta unui artist păgîn...
Pe orice fond aș trece, să nu însemn o pată,
Să fiu cu fondul una, să par că sunt pictată...
Prostii!
Roro
Nu, dragă Tanță! Sînt lucruri înnăscute...
Tanta
Ei ași!
Roro
Las-o-ncurcată!
Tanta
Ba nu!
Roro
Atuncea du-te
Și-anunț-o conferință la Ateneu...
Tanta
(indignată)
Cum? Eu?...
Roro
Da‘ cine?
Tanta
Tu, desigur! Că tu vorbești mereu,
Tu ai formule gata și-asortimente nouă
Expuse la vitrină...
Roro
(plictisită)
Ei, las-o!
(În timpul acesta Doamna Mirea intră, în toaletă de vizită.)
Cometa - Actul 01 - Scena 01
Cometa - Actul 01 - Scena 02
Cometa - Actul 01 - Scena 03
Cometa - Actul 01 - Scena 04
Cometa - Actul 01 - Scena 05
Cometa - Actul 02 - Scena 01
Cometa - Actul 02 - Scena 02
Cometa - Actul 02 - Scena 03
Cometa - Actul 02 - Scena 04
Cometa - Actul 02 - Scena 05
Cometa - Actul 02 - Scena 06
Cometa - Actul 02 - Scena 07
Cometa - Actul 03 - Scena 01
Cometa - Actul 03 - Scena 02
Cometa - Actul 03 - Scena 03
Cometa - Actul 03 - Scena 04
Cometa - Actul 03 - Scena 05
Cometa - Actul 03 - Scena 06
Aceasta pagina a fost accesata de 717 ori.