Autori > Stefan Iosif
Apa mortilor
Cunosti pe calatorul strain ce rataceste
Lasat de-ai sai pieirii, pe cai necunoscute ?...
Paragini fara termuri se-ntind pustii si mute,
si-adincurile zarii se tot indeparteaza,
Plutind ca niste ape in arsita de-amiaza.
El s-a raznit din ceata, si-a alergat spre ele
Ca sa-si potoale setea ce-i mistuia plaminii.
Zadarnic staruira in preajma lui batrinii :
N-a vrut sa tina sama de vorba-le-nteleapta
Ca nu-i decit parere, si moarte-n zari l-asteapta...
Tirziu isi vede-acuma nebuna ratacire :
Puterea nu-l mai iarta s-ajunga pe tovarasi
si n-o sa mai se-ntoarca pe veci de veci in tara-si :
Vazduhurile-albastru surid nepasatoare,
Jucind voios dasupra drumetului ce moare...
Cunosti pe calatorul strain ce rataceste !
Dorind sa cucereasca mirajul tau, Apollo,
Citi visatori nu fura ademeniti departe
De blestemata apa a mortilor, si-acolo
Ca el cazura prada iluziei desarte !...
Apa mortilor
Aceasta pagina a fost accesata de 753 ori.