De-o şti cum să gândească, să urce şi să-nvingă, De n-o lăsa divina văpaie să se stingă, De-o cugeta că poate, căci a lucit ideea, Chiar mai presus de sine s-aprindă-n el scânteia, Că trebuie să lupte, că zorii-s libertate, Şi că, purtând făclia, speranţă are-n toate; Căci două raze-ncheagă lumina-n bolta-naltă, Şi una e puterea, frumuseţea e cealaltă.