• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Coconita Dragana

sau

Bata-te Dumnezeu!



Coconita Dragana s-a crescut cu buna ducatioane la parintii dumneaei. Ninecuta-sa, pe langa celelalte, a invatat-o si mestesugul zugraviei: stie de minune a-si incondeia si imbina sprancenele si, cand voieste, se face alba ca peretele si rosie ca racul (si nu stiu cum se intampla, ca dumneaei mai totdauna este astfel) si e frumoasa de minune.

Acum nu mai este fata mare, e cu casa dumneaei, cu boierul dumneaei. Cand a iesit din bratele parintilor, babacuta-sau i-a dat o zestre bunicica, intre care se cuprind si cateva suflete de tigani (pentru ca babacuta-sau e crestin bun si i-a dat Dumnezeu putere si peste sufletele tiganilor; cand va le vinde, le da de zestre, le daruieste, le face danie pentru iertarea sufletului sau, ba inca, cand va voi, le poate da si dracului). Ninecuta-sa iara i-a dichisit bisahteaua si i-a pus inauntru, cu toata randuiala si cu toata dragostea parinteasca, felurimi de sculisoare: sticlulita cu stricat, pe care dumneaei il numeste dres, pamatuful, alune arse indestule, facalete mititele de paie de matura alese, firele de ibrisim, hartiutele cu stiubeci, pudra, faioara, rumeneala s.c.l., stranse, randuite foarte binisor; o, ce dragoste parinteasca! nostima si tinerica o sa mai fie coconita Dragana!

Boierul dumneaei, nu stiu cum il cheama, dar e om al trebii, scoate lapte din piatra. Oamenii ii zic neiculita, iar cocoana dumnealui ii zice: fratico. E un barbat bun fratica, nu stie ce sa mai faca sotioarei dumnealui; se mira si de ducatioanea, si de frumusetile coconitei dumisale.

Coconita Dragana am zis ca are de zestre si suflete de tigani, si fiecare are cate un nume, doua, deosebite, peste acelea ce i le-a dat alde cumatrul. Pe biata baba Stanca o cheama cioroaica a batrana; pe Ionita baiatul il cheama diavolul de buzat; pe Mariuta fata, impelitata; pe Calin bucatarul, baraonul de ratan s.c.l.

Coconita Dragana stie bine sa vaza de casa, este si econoama buna. Pe scara mai nu e niciodata maturat, ca sa nu se toceasca treptele; in pridvor, in sala lipsesc cateva caramizi de cand traia raposatul socrul coconitei. Casele dumneaei sunt o pereche de case, cum am zice o odaie in dreapta si alta in stanga, sau doua d-o parte si doua de alta, sau mai stiu si eu cum; destul ca v-am spus ca sunt o pereche de case. Nu cereti si dumneavoastra socoteala de toate pana intr-una. Cand era copila, dumneaei pomenise la parinti masa rotunda pusa in pat; de la o vreme insa incoace masa e la moda sa fie in mijlocul casei, sau rotunda, sau in patru colturi. La masa, pentru economie, acoperisul si servetele nu prea sunt curate, ca nu cumva cu deasa spalatura si frichinire sa se rupa curand; tacamurile mesei nu prea seamana unul cu altul, si furculitele, de la patru si trei dinti, ajung cu adevarat furculite cu cate doi dinti, si care raman numai cu unul, acelea se pun in coada mesei; si multe economii de acestea, ce ne aduc aminte de veacul de aur in toata pulberea si murdalacul lui cel primitiv, amestecat si cu argint-viu.

Dumneaei, pentru dragostea ce are catre fratica si catre toti prietenii, mancand ciorba si bucatele, ia tot de la un loc; cum am zice: scoate lingura din gura, o baga iar in castronul cu ciorba, iar o baga in gura, iar o baga in castron, si asa mai incolo. De multe ori, cand mananca lapte, rumeneala de pe buze incepe a-i da culoarea rosatica. Ionita baiatul e un sufragiu dibaci: cand schimba talerele are un talam minunat, arunca tot dupa usa, unde asteapta pisica si catelul, invarteste otrepul o data pe taler, ti-l face de sticleste si pe urma iar ti-l pune pe masa, ca sa-ti faca pofta de mancare. Ce e drept nu e pacat, coconita Dragana are o regula minunata si in casa, si la masa. Sa vedeti insa de ce: sa lasam ca dumneaei, dupa cum vazuram, este o femeie rara si vrednicuta, apoi nu stiu de unde pana unde, ca a capatat si un drept mare sa-si faca vataf de curte pe insusi Dumnezeu. Eu nu crez una ca aceasta, insa dumneaei pe tot ceasul ne-o spune; caci, cand n-are dumneaei chef de bataie, atunci pe toate slugile, pe toti oamenii din casa ii trimite sa-i bata Dumnezeu.

Ia sa vedeti cum se fac trebile in casa dumneaei. Sa luam, spre exemplu, vremea cand se intoarce fratica de la curte; pentru ca, sa le spuie cineva toate, unde mai are vreme? Cu toate acestea n-ar fi rau sa mai adauge cate ceva cum isi mana trebile cand se gateste sa mearga la nunta, la bal sau si la biserica - pentru ca dumneaei merge si la biserica, mai vartos cand are sa arate lumii ca nu cuteaza nici o martafoaica sa-i mearga inainte la mir. Odata s-a intamplat una ca aceasta si s-a facut lucrul dracului in toata mahalaua; dar mai spuie si altii cate mai stiu!

Aci sa luam vremea cand se intoarce fratica de la curte cu calimarile la brau sau (de e imbracat nemteste) cu cravata rastignita pe piept - pentru ca si dumnealui se tine de moda.

La scara, in pridvor, sunt cativa hamali ce se tin dupa un jupan ce striga: "Marfa! marfa!", carand teancurile in spinare. Jupanii sunt inauntru vreo patru, si coconita, greceste sau turceste in pat, facuta foc:

- Dar bata-te Dumnezeu, jidane! cand ti-am mai luat eu marfa si nu ti-am platit? Auzi, bata-l Dumnezeu, fratico! mi-am luat cateva fleculete, si acum nu va sa le lase; zice sa i le platesc! bata-i Dumnezeu sa-i bata de ovrei! n-au lege, afurisitii! Ce e, ma jidane? cine o sa-ti manance banii? Lasa marfa aci s'ei veni altadata, ludo!

Bietii jupani incep a da din cap, incep a lega marfa si se duc sa vie altadata dupa parale, si altadata, si altadata... Acum coconita isi aduce aminte ca trebuie sa gateasca de masa, pentru ca am spus ca dumneaei este foarte ingrijitoare. Calin in vremea aceasta sade pe vatra la cuhnie, cu nasul pe taciuni, cu ciubucul al scurt intre dinti, la o parte; tocmai cand da cu unghia degetului celui mare in cenusa lulelei, coconita bate in palme in pridvor:

- Bre! n-auziti voi, cioroilor? bata-va Dumnezeu! Dracu o sa va ia!

Mariuta, fata, abia azi scoase din fiare si din coarnele de fier, pentru ca, cu cateva zile mai nainte, avusese pacatele sa sparga o sticluta cand se gatea coconita Dragana sa mearga la bal. Ce va fi fost in sticluta, nu se stie; biata Mariuta insa crede ca va fi fost ceva scump, pentru ca apa ce s-a varsat pe jos albise scandurile intocmai ca obrazul coconitei.

Asa zisei ca coconita bate in palme si slugile alearga gramada, si Mariuta cu ei, Calin cu parul valvoi, pentru ca caciula (de va fi avut caciula) cazuse jos, izbindu-se cu capul de corlata, cu poturii fara copci pe picioarele goale si cu un fel de fota dinainte.

- Ratane, gata sunt bucatele? c-a venit coconul!

- Piper si otet nu e, coconita, sa fac perisoarele.

- Dar bata-te Dumnezeu, baraoane! afurisitule! acuma imi spui?

- Vezi ca aveai treaba cu jidanii aia.

- si mai raspunzi, bala dracului? unde e diavolu de Ionita?

- Aci sunt, coconita.

- Uite, pana nu s-o usca scuipatul sa fii aci, diavole, ca vai de pielea ta! Du-te curand, ia vin, otet, untdelemn si piper; si vino de pune masa.

- Da-i sa ia si sare, coconita, ca n-am ce pune in solnite.

- Na, si nu mai casca gura... Uite, bata-l Dumnezeu, ca mai sade! ce stai, buzatule, si te uiti la mine? Fa, impelitato! ce? iti vine rau fara coarne? Dar lasa, Avestito, ca nu te las fara dansele... Nu vezi c-a venit coconul? Mergi in casa, tesmenito!

- Soro, dar ce nematurat e in casa!

- Apoi s-o bata Dumnezeu pe cioroaica a batrana! D-o suta de ori i-am tot zis astazi, si nu-s' ce face!

- Vezi ca cu jidanii aia mai putea cineva sa stropeasca ori sa ia matura in mana!

- Auzi! auzi? baraonoaica dracului! si inca mai raspunzi, batu-te-ar Dumnezeu de afurisita? Lasa ca ti-oi scutura eu praful de pe tine!

E cativa ani acum de cand s-a maritat coconita Dragana si are si copii, carora tiganii le zic "coconasii"; dumneaei insa le zice: diavolul de Iancu, diavolul de Alecu. Copiii iau casa in cap si coconita Dragana striga:

- Taceti, stamparati-va, diavolilor, bata-va Dumnezeu! viu la voi! Oh, fratico, mi s-a mancat de carne cu satanele astea de copii!

- Hei! ce ganditi? cum sa nu mearga bine unei astfel de case, unde coconita Dragana pe Dumnezeu si-l facuse singura, inca de cand era la ninecuta-sa vataf de curte, sau armas, sau zapciu! Dumnezeu nu mai are acum decat sa stea cu garbaciul in mana, sa tot dea cand in unul, cand in altul, unde va porunci coconita: patt, plici, chiutt, puf!

- in cine sa mai dau, coconita? sa dau si in fratica?

- Dar sa-i bata Dumnezeu pe toti, ca s-au pus sa-mi manance zilele!

- Auzi?!... ia-l de par, ceaus arhanghele, ca coconita a zis sa tarnuim nitel si pe fratica. Iar buna casa! Trebile merg ca gaitanul: vataf de curte are bun coconita, - si n-are de ce nu avea, caci e si crestina buna, dupa cum am zis, fiindca vinerea nu lucreaza, duminica merge la biserica (mai vartos cand fratica i-a facut si ceva nou), gatitica, intepata,-ntindicheata.

Ce zici, dragul meu cititor? cand s-ar uita Dumnezeu la noi, pe cine ar bate? pe bietii tigani, sau pe noi astia, ce fara rusine ni l-am facut intocmai ca pe un armasel? Eu insa ispravesc: milui-v-ar Dumnezeu, coconilor si coconitelor, sa cunoasteti ce ziceti si ce faceti!

(1839)







Coconita Dragana


Aceasta pagina a fost accesata de 938 ori.