• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Lacul

Astfel tot la tarmuri noua impinsi calea ne-ncetata,
Dusi catre vecinica noapte, inapoi far-a veni,
in oceanul de varste noi nu vom putea vrodata
O zi ancora-a-ntari?
O, lac! abia-si sfarsi anul drumul ce iar si-l gateste,
S-aproape de drage valuri unde ea era-a veni,
Pe piatra unde-ai vazut-o, aci, iata, ma priveste,
Viu singur am-odihni!
Astfel tu mugeai in gemat sub aste stanci afundate,
Astfel vantul a ta spuma pe picioare-i arunca
Si te sfaramai tot astfel sub coastele-ti desirate,
Unda-ti plesnind se varsa.
Ti-aduci aminte-ntr-o seara cand noi pluteam in tacere
Si n-auzeam de departe pe unda, sub cer lucios,
Decat sunetul lopetii ce despica cu placere
Valul tau armonios?
Cand, un glas strain cu totul pe tacere, fara veste,
Dintr-un tarm ce-aducea farmec incepu a destepta.
Unda statu sa asculte, si glasul ce scump imi este
Cu-aste vorbe rasuna:
"O, vreme, opreste-ti zborul! ceasuri blande, -ascultatoare,
Opriti cursul vostru, stati!
A zilelor mai frumoase placerile fugatoare
Lasati sa gustam, lasati!
Destui ticalosi va striga, ce necazu-i impresoara;
Curgeti, pentru ei grabiti;
Luati cu ale lor zile grijile care-i doboara
Si uitati p-ai fericiti...
Dar ce cer? desarta ruga! minutele trec, n-asteapta,
Vremea-mi scapa, s-a pierdut;
Eu zic noptii sa-ntarzie, aurora se desteapta,
O-mprastie... a trecut!
Sa iubim, sa iubim dara, de secunda ce grabeste
Grabiti sa ne bucuram;
Vremea este fara tarmuri, omul liman nu gaseste;
Curge, si noi naintam!"
Timp gelos! e cu putinta aceste ceasuri sfintite,
Cand amorul in lungi unde ne revarsa fericiri,
Sa zboare de noi departe, asemenea de grabite
Ca si in nenorociri?
Cel putin nici a lor urma, si ea nu sta, piere, zboara?
Ce! de tot le-avem pierdute? mai mult nu le vom afla?
Vremea care ni le dete, vremea care le omoara
Mai mult nu ni le va da?
Trecut! Nimic! Vecinicie! Abisuri negre, noptoase!
Unde sunt zilele noastre care-n veci ni le-nghititi?
Spuneti, ne veti mai intoarce aste placeri fioroase
Pe care ni le rapiti?
O, lac, si voi, stanci tacute, pesteri si paduri umbroase,
Voi, ce vremea va pastreaza sau va poate re-nnoi,
Pastrati tinerea de minte acestei nopti prea frumoase
Cel putin a va-nsoti.
Fie cu tine-n repaos, fie si in vijelie,
Frumos lac, si in privirea dealurilor ce-asudez,
Si-n aste salbatici rape, si-n brazii ce cu mandrie
Malul tau incoronez;
Fie-n zefirul ce sufla, ce tremura in verdeata,
in sunetele din vale ce vaile le raspund,
in steaua d-argint in frunte ce albeste a ta fata
Cu raze ce-abia patrund;
Si vantul ce tare geme, si trestia ce suspina,
Miroasele rasfirate din aeru-mbalsamit,
Tot ce se vede, s-aude, toate ele ce n-au vina,
Tot zica: ei s-au iubit!




Lacul


Aceasta pagina a fost accesata de 711 ori.