• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cumetria cioarei cand s-a numit privighetoare

O dihanie de cioara,
Ce-i daduse naiba-n gand?!
Sa ia fulgi de alte pasari,
Sa iasa la zbor cantand.
Iat-o impopotonata
si mereu se gatuieste,
Ulubeasna-mpestritata
Ratoit bananaieste.
Ce nume sa-si dea acuma?
Ca e lucru-nsemnator!
De la nume-atarna toate
si trecut, si viitor.
Dar cioara, de! e tot cioara,
si astfel se socotea:
Nu-si mai vedea de loc ciocul
si trupul nu-si mai simtea.
Se gandi cum s-o brodeasca
si sa-si cate vrun nasic:
Dar nasul i-o da vrun nume
Ce n-o plati mai nimic.
Haide! singura se face
in biserica de cas
s-alde popa, s-alde nas,
Ca sa fie bine pace:
Fara sfada, fara price,
Ramane zis ce-si va zice.
Se numi privighetoare,
Pasaruica cantareata,
Unde canta pe racoare,
stii, colea, de dimineata.
si zbura de bucurie
Biata cioara cand gandea
Ca cioroii or s-o tie
De poet si pasarea.
Iese-acuma ingamfata
si la lume se arata
si ne-ncepe a canta.
La-nceput cotofeneaza,
Glasul si-l mai subtiaza,
Dar ce-i faci? ca e tot ga!
tipa: ga! si ga! rasuna;
Pasarile se aduna,
Asculta si aud: gara!
Se uita, dar nu vad cioara.
Dihania-nnebuneste,
Canta - cine-o mai opreste?
"Sunt - zice - privighetoare
si Dumnezeu mi-a dat dar;
Sunt pasare zburatoare.
Care de pe langa mine
Va zice ca nu cant bine,
E mare, mare magar."
si eho raspunde: gar!
Pasarile aud: gar!
in tacere o ascult;
Se apropie mai mult,
Fiecare o priveste,
Fiecare isi zareste
Fulguletul, pana sa,
si-ncep a ti-o dezbraca,
Scuipa-n gura s-apoi zboara.
Poetul ramane cioara!




Cumetria cioarei cand s-a numit privighetoare


Aceasta pagina a fost accesata de 699 ori.