• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Calul, vulpea si lupul

O vulpe copilandra ce-abia se apucase
De-aceea ce-nvatase,
Sa calce-n urma ma-sii, in punga fara bani,
Sa cumpere la gaste, gaini, cocosi, curcani...
Porni din vizunie,
Prin crang se tot coti,
Iesi intr-o campie -
S-odata se opri.
Un cal slobod aicea pastea in voie buna;
A vantului suflare prin coama-i se juca,
Si falnic peste campuri in preajma-i cauta,
De latele-i copite pamantul se detuna.
Dar biata speculanta cal inca nu vazuse;
Se uita, il masoara,
Si ochii-n cap ii joaca
Si dintii-n gura-i toaca...
Se-ntoarce, se strecoara,
Prin tufe o tuleste si-n clip-acasa fuse.
Alearga la cumatrul, nea lupul, si-l gaseste:
"Nea lupe, cumetrase, da tare, te gateste,
Vin', vino dupa mine, ici, uite, la un loc,
Sa vezi un... ala mare, un fruntes dobitoc.
Aoleo, draga cumetre!
E un zdravan chilipir,
D-aci poti, zau, sa te umfli
Si in burta, si-n chimir."
Iar lupul ii ranjaste (caci astfel el zambeste)
Si-ncepe sa-i vorbeasca: "Cu mine cin' s-a pus
La capatai n-a scos-o; dar ia imi povesteste,
Urechile lungi are? Sau coarne nalta-n sus?
Sau dinti mistreti spumeaza?
Mustati, gheare zarit-ai?
Vrun muget auzit-ai?
Vro tromba nainteaza?
Vro coada maciucheata, vrun cap pletos si mare,
E rosu, patat, negru, galbui? Ce piele are?"1
"D-istoria naturii o stii ca n-am habar,
Nu ma cunosti de dascal, geambas ori maimutar.
La ce ma-ntrebi, cumetre, nu ma pricep de loc:
iti spui ca-i «ala mare, un fruntes dobitoc»."
Asa vorbea-ntre ei
Meseriasii mei;
Si-n sfatu-nsufletit
Nici prinsera de veste
Cand, iat', au si sosit
La locul de poveste:
Chiaburul, teleleica, acum gatea de masa.
Iar calul, cat ii simte, pasunea pe loc lasa,
Pe loc in vant inalta cap falnic, fioros,
Si narile-i se umfla; un ochi infurios
Albeata-ntrerosaste, lumina atinteaza,
Si coama-i se zburleste si coada-i undoiaza;
in jos capul avanta, azvarle dinapoi
(Nu sufere cel slobod lupi, vulpi, tigri-cotoi);
Pe camp d-a lungul fuge si tropotu-i detuna
Si bubuie pamantul si lunca, crang rasuna.
Dar vulpea e vicleana,
Si viclenia zboara;
O ia dupa poiana,
Prin tufe se strecoara
Si iese inainte, cand calul se opreste,
Si-ncepe sa-i vorbeasca, nu aspru, ci vulpeste:
"Stapane, plecaciune!
Sunt roaba dumitale.
Esti slobod si e jale
Cu-atata-ntelepciune
Sa umbli preste campuri. iti spun, drept datorie,
Ca noi, cateva fiare, avem tovarasie
Dreptatea sa cunoastem1, curand sa dezrobim
Juvinii, dobitoace si slobozi sa traim.
in asta eterie ce pravili mari gateste,
Un lup cu coada lunga, vestit republican,
in sfaturi prezideaza, indupleca, -ntareste,
incat i s-a dus vestea acestui galigan.
Eu viu ca sa-ti propunem a te uni cu noi.
Dar, ia, si prezidentul soseste dinapoi
Si va sa-ti dezveleasca
Materia frateasca.
Sa spui lui cum te cheama, ca el pe loc te-nscrie
in condica cea mare si-ti da si vrednicie."
Iar calul, ce prea lesne cu omul se-nvoieste,
De coada titirita a vulpii se-ndoieste
Si cugetul viclenei indata il patrunde;
Si, far-a pierde vreme, rancheaza si raspunde:
"Jupani republicani,
Vestiti americani!
D-aveti asa dorinta al meu nume sa stiti,
E ici scris pe potcoava. Puteti sa mi-l cititi."
La aste vorbe vulpea indata o sfecleste,
in laturi cam priveste,
incet coada isi strange, se trage la o parte.
"Cat pentru mine, zise, va spun ca nu stiu carte,
Caci raposata mama, fiind cam scapatata,
Si tata, fara slujba, la scoala nu m-au dat;
Iar domnul lup se trage din casa laudata,
Si cartea, cata este, de rost o a-nvatat."
Domn lupul, greu la ceafa, ce punga-i cam secase
Si matu-i lesinase
Si burta incepuse sa tot ii ghioraiasca,
Se duse sa citeasca.
Iar calul, ce sta gata cu numele-n picior,
C-o buna lovitura ti-l culca binisor.
Avanta iarasi capul si fuge ninchezand;
Iar vulpea o tulise republica plangand.
Deslusit ne dovedeste
Fabula ce am citit
Ca viclenii isi fac planuri,
Dar nu-n veci au izbutit.




Calul, vulpea si lupul


Aceasta pagina a fost accesata de 645 ori.