• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Arpa lui David

(Lord Byron)


Spartu-s-au coardele arpei potente
Marelui David, poetului-rege!
Nu mai exista a psalmilor arpa!
Cati i-asculta inspiratele-acorduri
De melodie, cu inima-nfranta
Varsand varsau lacrime calde, dolente,
De repentire, de ruga, d-extaze.
Acele lacrime varii si multe
O consacrara Domnului sfanta.
Lamente-se ale Sionului vergini,
Caci iata, spartu-s-au ale ci coarde.
Ea strabatea prin dulcele-i accente
Inimi de piatra, ca gerul de ageri,
Fiilor aspri ai fardelegii,
Da-n ei viata si le nalta suflet;
Strambii cu inima, strambii in cuget
Drept se-ndrepta la potenta ei voce.
Arpa lui David era mult mai forte
Si decat tronu-i. Poetul trecuse
Sus, mai presus decat rege la nalte:
Spiritul Domnului sta peste dansul.
Ea celebra a Domnului marire,
Spunea ale lui Israel mari fapte,
Ea raspandea peste vai bucuria:
Tresareau muntii, se plecau cedrii.
Aspirat-au si s-au suit la ceruri
P-aripe d-angeli ale ei acorduri,
Si ca tamaia ramasera-acolo.
D-atunci nu se mai aude-a ei voce,
Ci numai amorul si pietatea
Ne rapesc sufletul prin niste sonuri
Ce ies din portile cerului sacre,
Si-l leagana-n visuri nalte, divine,
Ce-a zilei lumina nu le-ntrerumpe.





Arpa lui David


Aceasta pagina a fost accesata de 679 ori.