Autori > Ibraileanu Garabet
Garabet Ibraileanu - Citate - Egoism
Orice fapt omenesc, miscare constienta ca si reflexa e pricinuita de egoism. Altruismul nu-i decat egoismul, bineinteles priincios individului si unui numar cat mai mare de alti indivizi, a caror buna stare aduce bine individului de la care purcede fapta. Egoismul fiind mobilul oricarei actiuni omenesti, e usor de inteles cum orice om se pune pe sine in centru si cum orice lucru il raporteaza la sine, ca si razele unui cerc ce tind toate catre centru.
Teribil este acest egoism al amorului, cel mai teribil egoism omenesc si pe care barbatul il are in grad si mai mare si intr-o forma si mai brutala. Barbatul, cand e gelos, prefera sa se schilodeasca femeia iubita, sa moara chiar, sa moara la torturi, daca nu se poate altfel, decat sa iubeasca pe altul sau, chiar, decat sa devina indiferenta sau, si mai putin, decat sa-i scada patima.
Omul vrea sa traiasca, vrea sa existe, sa-si atribuie ceea ce ii place. Din cauza aceasta, ceea ce conduce pe oameni e egoismul. Egoismul insa da nastere la rau, de aceea raul conduce lumea. Omul isi inventeaza puncte stralucitoare, catre care sa mearga, aceea e iluzia.
In viata, fiecare purtam un steag pe care e scris cu litere mari: Eu.
Toti oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul intreg sa se comporte astfel incat sa le fie bine lor - si le e necaz daca cumva universul, la inceputul lui, a apucat pe o alta cale decat in vederea acestui scop.
Cati oameni ar prefera sa moara ei, decat sa se scufunde un continent in ocean?
Sufletele de rand dau altora tocmai contrariul de ceea ce cer de la altii.
Putini oameni ar prefera ca femeia pe care ei o iubesc pasionat sa iubeasca pe altul decat sa moara.
Omul gaseste intotdeauna inconstient motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de alta carne, e convins ca face un act moral, ca-si indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.
Sistemele de gandire si curentele artistice atarna de momentul istoric. Momentul istoric atarna de structura sociala. Structura sociala atarna de rezultatul luptelor dintre clase. Luptele dintre clase se reduc la goana eterna a indivizilor dupa mai bine, adica dupa conditiile cele mai favorabile pentru pastrarea acelei infime cantitati de materie in forma data de natura fiecaruia.
Teribil este acest egoism al amorului, cel mai teribil egoism omenesc si pe care barbatul il are in grad si mai mare si intr-o forma si mai brutala. Barbatul, cand e gelos, prefera sa se schilodeasca femeia iubita, sa moara chiar, sa moara la torturi, daca nu se poate altfel, decat sa iubeasca pe altul sau, chiar, decat sa devina indiferenta sau, si mai putin, decat sa-i scada patima.
Omul vrea sa traiasca, vrea sa existe, sa-si atribuie ceea ce ii place. Din cauza aceasta, ceea ce conduce pe oameni e egoismul. Egoismul insa da nastere la rau, de aceea raul conduce lumea. Omul isi inventeaza puncte stralucitoare, catre care sa mearga, aceea e iluzia.
In viata, fiecare purtam un steag pe care e scris cu litere mari: Eu.
Toti oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul intreg sa se comporte astfel incat sa le fie bine lor - si le e necaz daca cumva universul, la inceputul lui, a apucat pe o alta cale decat in vederea acestui scop.
Cati oameni ar prefera sa moara ei, decat sa se scufunde un continent in ocean?
Sufletele de rand dau altora tocmai contrariul de ceea ce cer de la altii.
Putini oameni ar prefera ca femeia pe care ei o iubesc pasionat sa iubeasca pe altul decat sa moara.
Omul gaseste intotdeauna inconstient motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de alta carne, e convins ca face un act moral, ca-si indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.
Sistemele de gandire si curentele artistice atarna de momentul istoric. Momentul istoric atarna de structura sociala. Structura sociala atarna de rezultatul luptelor dintre clase. Luptele dintre clase se reduc la goana eterna a indivizilor dupa mai bine, adica dupa conditiile cele mai favorabile pentru pastrarea acelei infime cantitati de materie in forma data de natura fiecaruia.
Garabet Ibraileanu - Citate - Egoism
Aceasta pagina a fost accesata de 684 ori.