• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 01

Actul IV

Odaia lui Voda. În fund, fereastra mare îndoită, ca cea din actul al treilea, dar mai largă şi mai bogată. La stânga, în planul al treilea, patul domnesc, ridicat cu o treaptă, cu uranisc purtat de coloane de lemn toarse, şi perdele mari coborând până pe lespezi. El e cu latura la peretele din fund, dar nelipit. Lângă căpătâi şi înăuntru uraniscului, icoană, cu iconostas, epitrafil, candelă mare şi bogată. La piciorul uraniscului, flamura basarabească albastră; în mijlocul ei, pe fund roşu, trei capete de arabi privind către stânga. La dreapta, în faţa patului, o uşă mare. În planul întâi, la stânga, o uşă mică de stejar ferecată. Către dreapta, în planul întâi, un jeţ mare cu o strană. Alte jeţuri mici în odaie, din care unul înăuntrul uraniscului. Pereţii sunt pardosiţi, la înălţime de om, cu pardoseală de stejar vechi, lustruit. Deasupra, covoare. Tavanul, cu grinzile vedeţe, e bogat zugrăvit, în dreapta şi în stânga ferestrei, trofee de arme. Prin fereastră se vede biserica domnească, luminată de lună, şi mai departe târgul. E noapte; torţe ard în sfeşnice de fier bătute în pereţi deasupra pardoselei. În colţurile din fund, lampadare cu torţe aprinse.


Scena I

Voda, Banul Miked, Nicodim, Vlad, Manea, Baldovin, Roman Herescu, Murgu, Aldea Algiu

(La ridicarea cortinei, Voda şade pe jeţul de sub uranisc, cufundat pe gânduri. Miked, în picioare lângă el. Ceilalţi în genunchi, afară de Nicodim, privesc îngrijoraţi la faţa încruntată a lui Voda.)

Nicodim

(rupând tăcerea)
Doamne, nu te-nduri?

Miked

(după o nouă tăcere)
Stăpâne, la genunchii tăi priveşte
Vinovatul, ce cu lacrimi de păcat se spovedeşte:
Iartă, Doamne, precum iartă cerul, care-a poruncit
Tatălui să-i fie milă de copilul rătăcit.

Murgu

Iartă-ne, stăpâne!

Vlad

Iartă-ne de groaznica orbire
Unde dorul slavei tale şi a neamului iubire
Ne-au împins.

Manea

Oh! fie-ţi milă!

Roman Herescu

Oh! îndură-te de noi!

(Voda ridică capul. Toţi întind spre el braţele rugătoare.)

Voda

Voi v-aţi îndoit de mine: să nu mă-ndoiesc de voi?

Vlad

Nu! pe sfântul ochi al lumii care sufletul ni-l vede!

Nicodim

Nu! pe însuşi acest suflet ce de-acum în tine crede
Ca-n Isus mântuitorul!

Baldovin

Fă din noi de-acum ce vrei...

Aldea Algiu

Îi îmbrăţişăm genunchii!

Nicodim

Suntem robii, robii tăi.

Voda

(pe gânduri, şi, ca şi cum ar vorbi pentru sine)
Ea s-aţâţe răzvrătirea! Ea să vrea să mă doboare
Din domnie!

Vlad

Da, stăpâne.

Voda

(idem)
...Ea să vrea să mă omoare.

Nicodim

Ne-am cutremurat.

Voda

(idem)
...Pe mine, care-i sunt aproape fiu.

Miked

E-nfiorătoare fapta ce povăţuia.

Voda

(idem)
Să fiu
Omorât de chiar aceea care-mi ţine loc de mumă!

Nicodim

Mumă ea? Oh! nu: o fiară ce chiar puii şi-i sugrumă
De turbare.

Voda

(idem)
Ce e domnul? O păpuşă fără preţ.
Spargeţi-o: ne-om face alta!

Vlad

Oh! stăpâne!

Voda

Ce dispret!
(Îngăimând, ca pentru sine, părerea emisă de Clara la act.. II.)
Când nesocotirea sapă scaunul, oblăduirea,
Vinovate-s deopotrivă gândul şi înfăptuirea.

Nicodim

Da, Măria-ta, aşa e.

Voda

(privindu-i adânc)
Da, aşa e, v-o spun eu.

Nicodim

Noi ne pocăim...

Voda

Dar dânsa e-mpietrită-n gândul rău.
(Sculându-se.)
Deci vă iert pe voi.

Vlad

Oh! Doamne...

Voda

Dar pe dânsa o aşteaptă
Crâncenă pedeapsă!

Nicodim

(milostiv)
Doamne!

Voda

(coborând de sub uranisc)
Ce fel? Oare n-ar fi dreaptă?

Nicodim

Dreaptă-ar fi chiar capul nostru, Doamne, dacă l-ar lovi.

Voda

Da. Dar pocăinţa voastră vreau, măreţ, a o slăvi;
Voi veţi pedepsi.

Vlad

Noi, Doamne?

Voda

Voi!... Ah! maşteră haină,
Însăşi tu ales-ai pentru mine grâul de neghină.
(Scoate de la brâu o cheie, merge la uşa ferecată şi o arată boierior.)
În această culă neagră bob cu bob am adunat
Rodul bun, întru iubirea de moşie semănat
Şi cernut la ciurul aprig al credinţei prigonite.
De-acum, iasă la iveală: vremile sunt împlinite.
(Deschide uşa.)
Hei! vitejii mei prieteni, v-am adus tovarăşi noi!
(Cei din culă ies, liberi şi înarmati, iar cei din scenă îi recunosc şi aleargă către ei.)

Murgu

Golea!

Aldea Algiu

Cretu!

Vlad

Moş Ivaşcu!

Nicodim

Groza!

Groza

(ieşind din culă)
Şi Miked cu noi?

(Ei se îmbrătişează cu lacrimi.)

Voda

(zâmbind)
Ce zici, bane, se ghicise taina mea, când, bunioară,
Se zvonea c-aici, în culă, adunasem o comoară?

Miked

Doamne, eşti adânc şi mare.

Voda

Împotriva celor răi
Ei mă apără pe mine, zi şi noapte, eu pe ei.

Nicodim

Fii blagoslovit în veacuri, păzitor al celor sfinte:
Crucea, neamul şi moşia.

Voda

(scotându-şi cuşma)
Şi cu Dumnezeu-nainte!
(El se închină către icoane. Toţi urmează pilda. Dar uşa se deschide. Intră Grue. E plin de pulbere, cu părul lipit de sudoare pe frunte. Voda, cum îi vede, aleargă la el şi îl aduce-n scenă.)
Grue!... Cetele sunt gata?
(Grue face semn că da.)
Dragomir?
(Grue arată cu capul uşa.)
A şi sosit?
(Grue face semn că da.)
Adu-mi-l încoa.
(Grue iese.)
Ce oameni! Ah! de-acum sunt liniştit.
Dragi boieri, ne lipsea unul dintre-atâţi viteji de seamă,
Cel mai straşnic. El aleargă când nevoia ţării-l cheamă.
(Arată uşa, pe care intră un călugăr catolic.)

Nicodim

Un catolic!

Vlad

Un călugăr minorit!

(Voda merge la călugăr şi-i descopere capul.)

Miked

E Dragomir!

Voda

Iar v-aţi îndoit de mine!

Dragomir

Iartă-i. Vezi, şi eu mă mir.
De porunca ce mi-ai dat-o mie, cuvioasa slugă
A Ohridei, să-mi vâr capul sub acest otrep de glugă.

Voda

(luându-l de mână)
Nici o slavă, nici un nume nu deschide-atâtea porţi,
Azi, la curtea mea, ca zdreanţa ce cu-atâta scârbă porţi.
Leapăd-o de-acum. E semnul să se lepede şi ţara
De smerenia sub care se-ascundea de doamna Clara.
Şi, făţiş, de mâine iarăşi, vel-spătare, vom purta
Gluga noastră cea de zale.

Dragomir

(sărutându-i mâna)
Să trăieşti, Măria-ta!

(Intră Grue care spune ceva încet lui Voda.)

Voda

(încet)
Anca?... Vine să se roage pentru... O aştept. Să vie.
(Iese Grue. Către boieri, arătându-le cula.)
Voi intrati aci, prieteni. Dar vegheaţi!
(Ei fac un gest de întrebare.)
Eh! cine ştie
Ce prăpăstii blânda noapte-acoperă cu vălul său...

(Boierii intră-n culă. Voda împinge doar uşa după ei. Apoi merge de se aşează pe jeţ, şi cade pe gânduri. După un timp, Grue deschide uşa, se asigură că Voda e singur, introduce pe Anca şi iese.)




Vlaicu Voda - Actul 1 -  Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 1 -  Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 1 -  Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 1 -  Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 1 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 06
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 07
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 08
Vlaicu Voda - Actul 2 - Scena 09
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 06
Vlaicu Voda - Actul 3 - Scena 07
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 06
Vlaicu Voda - Actul 4 - Scena 07
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 01
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 02
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 03
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 04
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 05
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 06
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 07
Vlaicu Voda - Actul 5 - Scena 08
Vlaicu Voda - Mama
Vlaicu Voda - Precuvantare


Aceasta pagina a fost accesata de 720 ori.