Autori > Otilia Cazimir
Poveste de omat
Tu nu stii... A fost odata
O casuta fermecata
si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.
si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
si-a vazut cum prin perdea
Stelele radeau de ea...
Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
inota-n omat ca-n apa.
si proptindu-se-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel...
Dormi? si nici n-am prins de veste!
Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
si povestea nu-i poveste:
Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica – nu mai este...
Poveste de omat
Aceasta pagina a fost accesata de 682 ori.