• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Clopotele

Clopotniti sure, cuiburi pentru vant,
Cu trepte macinate de vreme si de cari,
Sapate-n inimi calde de stejari,
si-atat de vechi, ca parca-s de pamant.

in boltile de piatra scunde,
Doar intunericul paraginit s-ascunde
Prin panze de paianjen colbaite,
Sub grinzi pe unde trec, pe nesimtite,
Fantomele frante, fumurii si reci
De lilieci, -
si sta acolo toata ziua neclintit,
Pana incep sa palpaie-amortit,
in tintirim cu lespezi si cu scai,
Luminile verzui de putregai.

Atunci, clopotnitele mari de scrum
Rastoarna intunericul din ele-n drum.

Acolo sus, sub grinzile-afumate,
Dorm toata noaptea clopotele grele,
Flori negre de arama rasturnate,
Dar cand se uita soarele la ele,
incep, odata toate, sa-si clatine sub cer
Staminele de fier.

si cantecele lor de tuci
intarzie prin bolti, s-anina-n cruci,
Trezesc ecouri vechi prin paraclise
si bat in toate geamurile-nchise.

Apoi se-ntorc, curate si cuminti,
Ca le asteapta stranele cu sfinti,
si Duhul Sfant, ce-n chip de porumbel
Se leagana-n pridvor
Legat de-un lantisor.

Iar Maica Domnului, fiindca-i primavara,
intinde o mana subtirica, bizantina,
Sa prinda-n varful unei lumanari de ceara
Un pui de flacara, cat o albina.




Clopotele


Aceasta pagina a fost accesata de 790 ori.