• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Ariciul

Aseara, prin gradina amortita,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A aparut in taina un arici, -
O mica vietate ghemuita.
Copiii l-au zarit de pe cerdac
Cum se misca domol pe subt gutui,
si toti au alergat in jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum il prinsese vremea pe carare, -
Ca o pernita sferica in care
O fata rea ca sa se joace
A-nfipt o sumedenie de ace.
Am alungat copiii sa se culce
si-n inserarea limpede si dulce
Ce se lasa din cer incetinel,
Am stat acolo singura cu el.
si ma-ntrebam pe ganduri: Oare, cum
A fost faptura-i la-nceput de lume ?
Din care veacuri inecate-n fum
Porni el oare, ca un scai, la drum,
Sa se opreasca-n dreptul meu anume ?
Ce vant vrajmas si mohorat
Ca pe-un macies pitic l-a scuturat,
De-a mai ramas dintr-nsul doar atat:
Un ghem de spini, ostil si speriat ?
O fi avand el oare pui ?
Ma-ntreb, desi nu pot pricepe:
Cum sug ei fara sa se-ntepe
in ghimpii lui?
Cand a simtit ca-i singur doar cu mine
si nici un dusman dinspre casa nu mai vine,
A scos cu frica de subt el
Un bot timid si mic, ca de catel,
si cu instinctul lui obscur
A explorat terenul imprejur.
si-abia ciulindu-si tepile pe spate, -
Pe subt petunii grele de parfum,
Atras de noapte si singuratate
si-a cautat incet incet de drum.
S-a mai oprit in magheran o data
Ca subt indemnul unei tainice porunci,
Apoi a disparut pe subt poiata.
si nu l-am mai vazut de loc, de-atunci.





Ariciul


Aceasta pagina a fost accesata de 729 ori.