• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Craii de Curtea-Veche - Spovedanii (continuare)

"Profundum est cor super omnia - et homo est - et quis cognoscet eum?"
Jer. XVII, 9

"Adanc este sufletul mai presus de orice -
tot asa si omul - cine-l poate cunoaste"
Jer. XVII, 9


Înarmat cu îndr?zneala ce ai când mergi s? ceri pentru altul, peste un sfert de ceas sunam la Pa?adia. Era acas?: în curte, mai în fund, lic?reau felinarele unui cupeu.

De data asta, nu fui introdus ca de obicei de-a dreptul în odaia de lucru; b?trânul fecior care-mi deschisese ?i m? u?urase de palton ?i de p?l?rie, m? rug? s? a?tept. La intrarea mea, vestibulul era luminat numai de flac?ra câtorva buturugi ce ardeau voios în largul c?min; pâlpâiala ei însufle?ea straniu vechile pânze de pe pere?i, dezvelind într-însele, zguduitoare, ca pe ni?te ferestre deschise asupra trecutului, priveli?ti dintr-o lume de mucenicii ?i de patimi. Rezema?i în suli?i, suta?i de ai lui Domi?ian sau de ai lui Decie ?i c?l?re?i ai pustiului, pe sirepi s?lbatici, sorbeau cu voluptate cruda agonie a fecioarelor r?stignite ?i a copilandrilor s?geta?i sub goana sumbr? a norilor deasupra mohorâtelor frunzi?uri. Eram la Pa?adia. În acele cadre v?zui simbolul chinurilor sale suflete?ti.

Policandrul se aprinse, înmiindu-se în oglinzi. Peste pu?in, feciorul se întorcea s?-mi spuie c? eram poftit sus.

Urcai pentru întâia oar? scara str?juit? de sfinc?i baroci ?i fui purtat prin ni?te înc?peri ?i mai ticsite de lucruri de pre? decât cele de la catul de jos, având aerul de muzeu nu de locuin??. La pragul celei din urm?, m? oprii surprins câteva clipe.

F?r? îndoial? c? nu pentru a merge la casa de întâlnire, nici la tripou, se îmbr?case Pa?adia în frac, î?i pusese lent?, cruci, stele. Aceasta nu era nimic îns? pe lâng? schimbarea ce g?sii, dup? ce m? apropiai, ?i vorbir?m, în îns??i f?ptura sa: p?rea întinerit, din mi?c?ri ?i de pe fa?? îi pierise orice urm? de oboseal?, ochii îi luceau vii, pân? ?i glasul îi suna altfel, limpede, metalic. Îmi veni dar greu s?-l cred când m? asigur? c? de mult nu-?i aducea aminte s? fi fost atât de plictisit.

C?zuse peste dânsul o pacoste cu totul de neprev?zut. Un înalt personagiu austriac care mergea cu so?ia sa în Egipt, trecând prin Bucure?ti, se oprise trei zile. Îndat? ce sosise, c?utase s?-l vad? pe Pa?adia cu care fusese în ?coal? ?i nu-l mai sl?biser?, nici el, nici ea, toat? vremea; pe dânsa trebuise s? o înso?easc? la "Furnlica", s? aleag? împreun? bluze române?ti. ?i ?inuser? ca Pa?adia s? nu lipseasc? de la marele prânz ce lega?ia da, în acea sear?, în cinstea lor.

Îi urai, în gând, din suflet, s? aib? de asemenea plictiseli parte cât mai des. M? întrebai totdeodat? dac?, ?tiind c? are s? retr?iasc? o or?-dou? via?a pentru care fusese menit, adev?rata sa via??, nu cumva era tulburat adânc, nu încol?ea oare într-însul, târzie, c?in?a c? renun?ase la ea? ?i-l scrutai pe furi?. Închis ?i rece, el r?mâne nep?truns, dar, net?g?duit, în întreaga s? fiin??, ceva vechi ?i mult nobil î?i tânguia sfâr?itul.

Îi spusei c? în locul lui m-a? fi sim?it m?gulit, mi?cat chiar; oamenii se purtaser? cu dânsul cum nu se putea mai frumos, îi daser? dovad? temeinic? de prietenie.

- Te în?eli, îmi zise, dac? au f?cut-o e numai de interes. C?l?toria aceasta mascheaz? o important? misiune politic?. De trei ani, în Balcani mocne?te focul; cancelariile lucreaz? de zor. ?i-au adus aminte pân? ?i de mine... Nu, crede-m?, degeaba se face numai r?u, bine sau m?car pl?cere niciodat?.

Fiindc? venise vorba de prietenie ?i de f?cut bine, socotii momentul potrivit s?-i spun ce m? adusese la dânsul. Zâmbi.


Îl auzisem totu?i, în timpul din urm?, ?i nu o singur? dat?, f?g?duindu-i solemn nedesp?r?itului s?u Gore tot sprijinul, risipindu-i temerile de nereu?it?.

- Nu numai, adaog? el, c? n-am st?ruit pentru numirea lui, dar am avut speciala grij? s-o împiedic, nu e întâia oar? c?-l lucrez astfel; crezi c? ?napan cum e, n-ar fi parvenit pân? acum ?i el, nu l-ai fi v?zut ce ?ef de cabinet, prefect, secretar general, deputat; nu s-ar fi ?i însurat bine dac? n-a? fi fost eu s? m? pun de-a curmezi?ul? E desigur tot ce am f?cut mai drept în via??, mai cinstit; s? fi procedat altmintreli, ar fi fost imoral. ?i deosebit de aceasta, l?sându-l s? se ridice l-a? pierde, m-ar p?r?si ?i mi-ar veni tare greu s? m? lipsesc de serviciile sale.

Din nenorocire. Ca s? pot vâna f?r? cazn? ?i f?r? a m? mânji în mla?tinele vi?iului, trebuie s? m? întov?r??esc cu aceast? hien?, s-o hr?nesc, s?-i sufer puturo?ia. Ce te îndeamn? îns? pe dumneata s?-l frecventezi pe Pirgu? - haz cred c? nu faci de trivialitatea lui stupid?. De mult ?in s?-?i atrag aten?ia s? te fere?ti de el; e mai primejdios decât î?i închipui; e în stare de orice, nu e dintre aceia pe cari la?itatea îi împiedic? de a merge pân? la crim?. Are mai mult de una pe con?tiin??. Ia seama: împotriva dumitale e foarte pornit, neputându-?i îns? face deocamdat? ceva mai grav, se mul?ume?te s? te acopere de bale; o noapte întreag? a stat deun?zi cu Poponel s? te batjocoreasc?, da, cu Poponel, c?ruia, de câte ori are mica sa afacere de moravuri, sari s?-i iei ap?rarea cu aceea?i naivitate cu care ai alergat ast? sear? la mine pentru Pirgu.

Am avut de altfel nepl?cerea s? constat culpabila sl?biciune ce ai de tot ce poart? stigmatele declas?rii, de tot ce e tarat, ratat, epav? ?i nu ?i-a? g?si scuz? nici când a? ?ti c? e numai pentru a face studii, a lua "schi?e", fiindc? ar însemna atunci s? pl?te?ti o marf? mult prea vil? afar? din cale scump.

Boema, odioasa, imunda Boem? ucide ?i adesea nu numai la figurat.

Cum ?in la dumneata mai mult decât la prietenia dumitale, nu m-am temut c? ai s? te superi pe mine ?i mi-am permis acest blam indiscret pe care îl estind asupra întregului fel de trai ce ai adoptat în timpul din urm?. Îl retrag îns?, gata de a face amend? onorabil?, dac? m? asiguri c? e?ti mul?umit, c? dup? momentele de uitare de sine nu sim?i în dumneata gemând demnitatea r?nit??

?tii, urm? el, f?r? s? a?tepte s?-i r?spund, ?tii ce precar?, ce penibil? a fost existen?a mea lung? vreme, recuno?ti c? a? fi avut tot dreptul s? m? cred "mamzer"-ul din Talmud. ?tii cum ani ?i ani - grande mortalis aevi spatium - m-am zb?tut în vid pentru neant. Ei bine, acelei vremi de încordare ?i de zbucium, de priva?ii, de umilin?e, îi am nostalgia... eram mul?umit. Îndat? îns? ce persecu?ia a încetat ?i m-am pomenit ajuns deodat? la o situa?ie la care de mult renun?asem s? mai sper, a început neîmp?carea.

Eram departe de a fi un romantic ?i totu?i amorul meu propriu a suferit v?zând c? ceea ce treizeci de ani de via?? auster? ?i prob?, treizeci de ani de sacrificii, de studiu ?i de laboare nu fuseser? în stare s? fac?, au f?cut câteva nop?i petrecute ca atotputernica so?ie a unui pre?edinte de consiliu. Curând ajunsei apoi la convingerea c? ame?itorul meu succes nu era decât o curs? perfid? pe care soarta mi-o întinsese ca s?-mi arate pân? unde îi poate merge ironia. Tot ce râvnisem pân? în ajun cu ardoare: putere, parale, distinc?ii, nu numai c?, odat? dobândite, nu-mi procurau nici o satisfac?ie, dar m? indispuneau, m? iritau, t?mâierile îmi p?reau ofense, îns??i voluptatea r?zbun?rii o g?seam fad?. Pentru mine alternativa era deci simpl?: trebuia s? am ori energia de a sta pe pozi?ie ferm pân? la fine - ?i, în?elându-m? singur, s? consimt astfel ca falimentul moral al vie?ii mele s? fie ?i fraudulos - ori elegan?a de a-mi suna retragerea. Elegan?a aceasta am avut-o. ?i, cum ce mai îmi r?mânea de vie?uit avea s? fie f?r? n?dejde ?i f?r? ?el, am socotit c? era de prisos s? mai alung geniul r?u care, din întâia mea tinere?e, venea întotdeauna s? m? ispiteasc? în faptul serii.

S-au mirat cei ce m? cuno?teau c? nu m-am expatriat. ?i-aduci aminte de istoria italianului care venind la Paris, în timpul lui Ludovic al patrusprezecelea, a fost pe loc întemni?at la Bastilia ?i uitat acolo treizeci ?i cinci de ani. Când, în întâiele zile ale Regen?ei, a fost în sfâr?it cercetat ?i, dovedindu-i-se deplina nevinov??ie i s-a spus c? i se red? libertatea, nenorocitul a întrebat cu triste?e ce s? mai fac? cu ea ?i a cerut s? fie l?sat în închisoare. Ca dânsul am fost ?i eu, sunt poate reîncarnarea lui. Ce a? fi c?utat aiurea? din ce e pe lume nu m? intereseaz? ?i nu-mi face pl?cere nimic, absolut nimic, chiar cu ce mi-a fost atât de drag, studiu, art?, lectur?, scris, dac? m? mai îndeletnicesc e numai ca s? ucid timpul; la drept vorbind, pot zice, f?r? a face stil, c? nu tr?iesc; e mult de când a?teptând s? i se deschid?, sufletul meu a?ipe?te pe prispa s?la?elor Mor?ii. Ad?starea e pe sfâr?ite. Va veni apoi, adânc?, uitarea...

- Uitarea, exclamai eu, în nici un caz. Opera pe care o des?vâr?e?ti de peste treizeci de ani, ie?ind la lumin? î?i va h?r?zi nemurire.

- Nu! O dat? cu mine va pieri ?i ea. Când voi fi închis de veci ochii, o mân? credincioas? va nimici tot ce se afl? aici scris. Ai v?zut c? în cabinetul meu de lucru dulapurile sunt ferecate în zid ?i au perdele. E pentru ca s? nu se vad? c? nu au fund: sunt deschise pe o galerie. Înainte ca prin fa?? s? se pun? sigilii sau s? se deschid?, pe din dos, nev?zut?, mâna î?i va face datoria.

M? înfiorai, ?tiind c? nu era om care s? glumeasc?. Erau osândite dar s? piar? necunoscute lucr?ri ce ar fi f?cut admira?ia veacurilor, lucr?ri pentru scrierea c?rora reg?sise pana cardinalului de Retz ?i cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit. ?i m? cuprinse o p?rere de r?u sfâ?ietoare.

- Crescut de copil în str?in?tate, relu? el, nu aveam de unde ?ti c? aici suntem la por?ile R?s?ritului, unde scara valorilor morale e cu totul r?sturnat?, unde nu se ia în serios nimic. Cu o înc?p??ânare ce nu pledeaz? în favoarea inteligen?ei mele, dar pe care nu o regret, c?ci, dac? ar fi s? reîncep, a? face la fel, nu am consim?it s? m? asimilez, s? m? adaptez, de?i înv??asem c? "Si Romae vivis, romano vivite more" Am fost fire?te deci privit ca un str?in, mi-am f?cut du?man? toat? lumea. Cu scârb? a trebuit s? dau o lupt? pentru care nu eram f?cut. V?zând c? era greu s? m? distrug? cu "zeflemeaua" - mu?cam eu mai veninos - s-a urzit în jurul a ce începusem s? public complotul t?cerii. Dându-mi seama c? singurul mijloc de a m? r?zbuna era s? nu las în urma mea nimic de care s? se foloseasc? ?i s? se bucure al?ii, cum sunt lipsit de vanit??i subalterne, am considerat acel complot ca bine venit ?i am aderat la el eu-însumi. "Patrie ingrat?, nu vei avea oasele mele", a spus Scipio-Africanul s? i se scrie pe mormânt. Oasele eu le las, rodul creierului meu îns?, cugetarea, nu!

Se uit? parc? îngrijorat la ceasornic. M? ridicai s? plec.

- Mai ?ezi pu?in, st?rui, ie?im împreun?, m? înso?e?ti pân? acolo. ?i cu glas surd: E mai sigur.

Str?b?tui iar ?iragul de saloane unde, între toate florile afar? de cele fire?ti, d?inuia, ca îmb?ls?mat, cu Olimpul s?u sulimenit ?i pastorala sa dulceag?, veacul galant. Dar, în cel mai împodobit din ele, contrastând viu cu minunile de ging??ie ce se aflau acolo, r?s?rea posomorât, din umbra unui col?, chipul unui om de o stirpe cu totul alta decât a acelora, b?rba?i ?i femei, ce-?i surâdeau viclean sau gale? din cadre. M? re?inu. Asem?narea sa cu Pa?adia era a?a des?vâr?it? c? s-ar fi zis c? era chiar acesta, mai tân?r numai, costumat în urâtul port boieresc de acum o sut? de ani.

- E str?bunul meu, zise Pa?adia. Fiind din familie singurul pentru care am simpatie nu i-am ars, ca celorlal?i, portretul. Fu un Bergami. Mândre?ea lui, aureolat? de prestigiul ce înve?mânt? în ochii femeilor pe aceia cari au ucis, îl f?cu s? treac? de la coada butcei domni?ei Ralu la dânsa în pat. Primi drept plat? M?gura ?i topuzul arm??iei. Cum vezi dar, surceaua n-a s?rit departe de trunchi ?i cred c? ?i starea sa sufleteasc? trebuie s? fi fost cam la fel cu a mea pentru ca el, în floarea vârstei, s? se fi l?sat, cu ?tirea lui, s? fie otr?vit.

Portretul acesta e unul din pu?inele lucruri de aici ce-mi apar?in, restul e tot cu chirie.

Coborâr?m încet scara, vorbind. Jos a?teptau doi feciori ?i Iancu Mitan, credinciosul casei. De dup? u?i priveau curioase alte slugi. Cupeul porni repede ?i curând ajunser?m în strada Vienei.

- Daca îl întâlne?ti pe Pirgu, îmi recomand? el la desp?r?ire, spune-i c? am f?cut cum am crezut mai bine ?i c? în noaptea asta plec... la munte.




Craii de Curtea-Veche - Intampinarea crailor
Craii de Curtea-Veche - Cele trei hagialacuri
Craii de Curtea-Veche - Spovedanii
Craii de Curtea-Veche - Spovedanii (continuare)
Craii de Curtea-Veche - Asfintitul crailor
Craii de Curtea-Veche - Asfintitul crailor (continuare)


Aceasta pagina a fost accesata de 918 ori.