De vréme ce precum din cei vechi așé din
cești mai noi scriitori țărâle și hotarăle Dachiii,
precum au fost stând în vremile vechi, precât
într-a noastră putință au fost li-am arătat, de ciia
înainte nu fără triabă a fi socotim de ne vom
sfătui iarăși cu acéiași scriitori de la dânșii să
ne înștiințăm și pentru hireș numele dachilor și
pentru începătura niamului lor, adecă din cine și
de pre ce locuri ieșind au vinit ș-au stăpânit
aceste locuri de carile mai sus am pomenit.
  Precum dară pentru hotarăle Dachiii, așé
pentru numele și niamul dachilor nu puțină

tulburare între scriitori videm a să face. Căci
unii, ghetii, dachii tot un niam și tot un nume vor
să fie, iară alții și în niam și în nume vor să-i
deosăbască.
   Deci din carii țin socoteala cea dintăi, mai de
frunte iaste Stravon și Dionisie Periighitul,
amândoi vechi gheografi. Ce a lui Dionisie câtă
i-au fost părérea pentru dachi deplin o am
pomenit la Cap. 1. Așijderea o parte de a lui
Stravon acoloși pomenind, aicea deplin o vom
poftori-o; carile după ce dzice, la locul pomenit,
precum ghetii stau pre Marea Niagră, iară dachii
spre izvoarăle Dunării, apoi adaoge și aceasta:
Οϋς οίμαι Δάους καλεϊσθαι τò παλαιóν, άφ̉’ ου
και παρά τοίς̉ ̉Αττικοίς έπεπόλασε, τα τών
οίκετών όνόματα. Adecă, socotesc că >pre<
aceștea mai denainte dai să să fie chemat, și
unde și athinénii s-au obiciuit (de pre numele
țărâlor) a-și chema robii. Cuvintele lui Stravon
tâlcuind Eustafie[6] adaoge: Παρ̉ άττικοίς τέ τά
τών οίκετών όνόματα Δάοι, και Γέται. Adecă: la
ahtinéni era numele robilor dai și gheti, cu carea
va să însămnédze precum alt nume a fost a
dailor (carii dachii sint) și altul a ghetilor.
   Socotélii aceștiia împotrivnici sint Dion și
Plinie. Deci întăi Dion, Cartea 1, Cap. 67:
„Dachi, dzice, eu număsc pre aciia carii și ei pre
sine singuri să număsc, și romanii așé-i chiamă,

măcar că nu știu că unii din greci ghetii le dzic”.
Iară Plinie, Cartea 4, Cap. 12, încă mai
deșchidzind cuvântul dzice: „Pre ghetii carii au
lăcuit de la Dunăre spre câmp pre aciia romanii
dachi i-au numit”; acestora uimindu-i-să Zonora
și lui Zonora Avrelie, dzic: „țara, carea au fost a
ghetilor, după acéia Dachiia s-au chemat”.
   Însă Iustin istoricul de la Trog luând
amestecate a pomeniților socotéle, foarte pre
lesne le tocméște, unde dzice la Cartea 31: „și
dachii din sămințiia ghetilor sint, carii cu domnul
lor Barabista (acest domn dzic cești mai noi
scriitori precum să fie fost cel din[tăi] a dachilor
stăpânitoriu) împotriva bastarnilor (carii între
Prut și între Nistru și pănă la Buh lăcuia),
războiu având, și pentru căci în bătaie să
arătasă mai léneși decât ar fi trebuit, ca în loc de
pedeapsă să le fie, li-au poruncit domnul lor,
când să vor culca să doarmă să-și puie în
așternut picioarele unde-și punea capetele”.
Această a lui Iustin socoteală deșchis ne dă să
înțălégem precum ghetii cu domnul lor
Barabista, mai denainte de ce a vini asupra
bastarnilor și pănă a nu cuprinde locurile
Dachiii să fie fost tot dintr-o semenție cu alalți
gheti.
   Iară precum multe să fie fost niamurile, sau
precum prostéște li-am dzice: oardele ghetilor,

din cuvântul lui Plinie putém înțelége, carile
dzice: „De la Dunăre și spre câmpi, toate
niamurile ghetilor lăcuiesc, carile măcar că în
deosăbite locuri și hotară lăcuia între sine
despărțite, însă tot o săminție și tot un nume să
fie avut”.
   Iară după ce gheții, precum dzisăm, gonind
pe bastarni, mai apoi și pre heruli, precum mai
înainte vei videa, și au cuprins toată Dachiia, de
ciia de pe numele locului ș-au schimbat și ei
numele, adică carii ghetii au început în Dachiia
a lăcui, aciia s-au numit și dachi. Socotélii
noastre agiutoréște Isidor, Cartea 14, Cap. 14,
și Ethicul, în Hotărâre[a] Evropii, carii dzic:
„Gotthia (adecă Ghetiia) mai pre urmă s-au
chemat Dachia și ghotthii (adecă ghetii) dachi”.
Așijderea la Stavon, carile aceștii socotéle
macar că împotrivnic să véde a fi, însă iarăși el
dzice, precum ghetii și dachii ōμόγλοττους, „tot
de o limbă”, să fie fost, precum noi am dzice
acmu că rusii cu căzacii tot o limbă au, măcar
că cu locurile și cu numele lor despărțiți sint.
Așé dară ghetii carii au întrat în Dachiia, de pe
loc numele luând, s-au numit mai pre urmă
dachi, iară carii au rămas tot pe locurile lor céle
dintâi, adecă pe denafara Dachiii, pre aciia i-au
numit romanii tot gheti.
După a ghetilor vechime, precum mai

proaspăt nume să fie a dachilor, dovadă ne
iaste cea de obște a romanilor istorie, carea cu
multe vremi mai denainte de Avgust Chesari, de
războaiele romanilor cu a ghetilor pomenind,
nicicum macar de nume de dac nu pomenéște.
Așé Ovidie poet>ic<ul, carile pre vremea lui
Avgust au trăit și așéși de Avgust au fost trimis
în izgnanie la cetate Tomus (carea socotim să
fie fost unde iaste acmu Cetate Albă), unde și
cartea o numește Pont adecă Marea Niagră,
scriind au trimis-o la Roma la un senator, ce-l
chema Grețin, carile să trăgea din véche familia
Flachilor, în care așé pomenéște:
    „Praefuit his, Graecine, locis modo Flaccus,
et illo
Ripa ferox Istri sub duce tuta fuit.
Hic tenuit Myssas gentes in pace fideli:
Hic arcu fisos terruit ense Gettas.”[7]
Adecă:
   „Stăpânit-au pre aceste locuri, o, Greține,
odânăoară Flac; și
Supt hătmăniia lui malurile Dunării fără grijă au
fost.
Acesta în pace credincioasă au ținut pe
massagheti.
Acesta cu sabiia au îngrozit pe gheti, carii în
arce se bizuia.”

   Iară hatmanul acela Flac (pre carile Eneas
Silvie îl numéște Fulvius Flaccus), precum am
și mai arătat din Calviz și din Onufrie, au fost
hatman, cum dzicea atuncea romanii consul, cu
132 ani mai denainte de nașterea Domnului
Hristos.
   Așé dară, fără prepus rămâne să înțălégem
precum vrémea și furtuna (carile ce lasă în lume
nestrămutat?) numele a unii părți din neamurile
ghetilor să fie mutat, și din gheti dachi să-i fie
chemat; iară amintrilea tot dintr-o seminție și tot
dintr-o începătură să fie.
   Așijderea pentru oarece deosăbire a
numirilor carile la scriitorii cei grecești aflăm:
Δάκους și Δάους, dachi și dai citim, vreo
îndoință a pune nu trebuie, căci obiciuită iaste
limba elliniască a muta pe: cus în os și pe chi în
i; și precum Γραικοί, Γράοι și Γραικούς, Γραίους,
așé Δάκος au mutat Δάος și Δάκοι în Δάοι, i
proci.
   Ce pentru ca tot prepusul socotélii noastre să
rădicăm, aduce-vom la mijloc pre Bonfin, carile,
în lat și în lung de numele și de niamul aceștii
săminții scriind, a tuturor scriitorilor păreri într-un
loc le adună și le curățéște, carile sint acéstea:
„Dachii, dzice (Decada 1, Cap. 1) și daii tot
aceiași sint, dintr-o seminție cu ghetii, cărora și

limba tot una le iaste”; și puțin mai gios,
aceastași întărind, dzice: „precum dachii daii
sint, céle vechi a lor orașe încă mărturisăsc a
cărora nume mai multe în dava să sfârșesc,
precumu-i Comidava, Serghidava, Dețidava,
Marțidava, ca cum ai dzice Dava lui Maroco, a
lui Serghie, a lui Deție, a lui Comi”, i proci. „Însă
ghetii grecilor au fost mai cunoscuți, căci și mai
adése peste îmbe malurile Dunării trecea, și nici
cu mesii, nici cu thrachii să amesteca”. Încă și
mai cu de-adins vom cunoaște mintea lui
Bonfin, vom afla că nu numai ghetii dachii și
daii, ce încă și gotthii, visegotthii și ostrogotthii
și alte câteva oarde de a lor, tot o seminție să fie
fost de vréme ce la acéiași decadă, în fața
dintăi, dzice: „Ostrogotthii, ravarichii, vinovilethii,
svetidii, coghénii, oameni înalți la stat au fost,
din carii daii sau davii au ieșit. Aceștia gonind
pre heruli de pre locurile sale, de ciia dachi s-au
numit.”
   Pentru numele dară dachilor așé, iară pentru
a niamului începătură iarăși la aceiași scriitori
uitându-ne să ascultăm ce dzic. Câți istorici și
gheografi din cești mai noi s-au silit să culiagă
socotélele celor mai vechi pentru acéste
neamuri, precum proastei noastre minți să pare,
cu lungi și împletecite voroave mai mult au
întunecat decât ar fi luminat știința aceștii
povesti. Pentru carea cititoriul de va vrea mai

bine să să încredințédze de cuvântul nostru,
citească, rogu-l, cartea lui Mathei Pretorie, pre
carea o numéște Lumea gothilor, la carile mai
mulți de sute de istorici să pomenesc; însă ce ar
fi fost pănă mai pre urmă cea aleasă socotială a
lor, nedejduiesc că nu va putea înțelége. Pentru
carea lucru noi, și cu noi alții mai denainte,
socotim că mai curat și mai cu credință decât
Bonfin socotélele celor vechi altul să nu fie
cules, ale altora într-o parte lăsind, cuvintele lui
precum sint, nemutate, la mijloc le punem.
   „După ce (dzice: Decada 1, Carte[a] 2) au
ieșit gotthii cu hatmanul său Filomiris de la
Scandinaviia, s-au cuborât la balta Meotidii și s-
au aședzat după acéia pre marginile Mării
Negre. Nu după multă vréme urându-li-să și
acolo au purces cu hatmanul lor Zamolxis
(carile au fost nu neînvățat filosof) și au vinit în
Dachiia”. (Socotéște aicea că pănă a nu vini
gotthii într-însa, țara aceasta Dachiia s-au fost
chemând; de pre carea, precum noi mai sus am
pomenit, ghetii carii s-au aședzat într-însa s-au
numit dachi.) De ciia din Dachiia (trecând peste
Dunăre) au năbușit în Misia și au agiuns pănă
la Thrachiia.
   Această povéste o aduce Bonfin din
Iornandis, carile, om de niam gotth fiind, pre larg
au scris de lucrurile și de începătura gotthilor;

însă precum dachii să nu fie dintr-acești gotthi,
cum Bonfin, așé alalți vechi istorici mărturisesc,
a cărora cuvinte iarăși Bonfin frumos le
alăturiadză și, vrând ca să despleteciască
voroava, întăi aduce la mijloc împletecetura,
apoi și o descâlcéște. Împletecitura dară iaste
aceasta: „Dzic precum gotthi și ghetii tot una să
fie; așijderea dachii și ghetii (pentru căci așé
dzice Stravon) fiindu-le limba de obște, tot un
niam să fie fost”.
   Așé și Trogus, și din Trogus Iustin va,
precum dachii seminție a ghetilor să fie fost;
apoi și Stravon și Trogus împreună dzic precum
dachii să să fie trăgând din daii sau davii carii
a[u] fost lăcuind pe la Marea Caspiii.
   Pre această împletecetură o despleticéște
așé, (într-acéiași Decadă și la același Cap,
puțin mai gios), dzicând: „Daii și davii și tot
aceleași sint, dintr-un rod cu ghetii; și nu numai
căci limba și graiul tot unul li-au fost, ce încă
căce și dintr-un loc au ieșit”. Iară de unde au
ieșit, acoleși puțin mai gios din Stravon arată:
„Daii, dzice (precum Stravon mărturiséște), sint
năroade a Schithiii, asiatici, aproape de Marea
Caspiii lăcuitoare”. Și iarăși într-acéiași carte,
cuvintele lui Stravon pomenind: „Schithii, dzice,
carii de la Marea Caspiii să încep, mai mulți dai
să chiamă”. Și mai gios dzice: „Din dai unora le

dzic parvii, altora xanthi și altora pusurii. Deci
parvii era carii lăcuia mai aproape de Marea
Caspiii și mai vecini de hircani, iară alții pănă în
țara ce se chema Ariana se întindea”. Apoi
închide voroava într-acesta chip: „Dachii, dzice,
și ghetii nu din Scandinaviia (precum socotiia
Iornandis), ce din tătărâmea sau Schithia cea
asiatică să fie ieșit mai adevărat iaste, căci și
năroadele asiaticești decât céle evropești mai
vechi sint”.
   Dintr-acești dară gheti carii au fost asiatici au
iești și dachii dunăréni, precum Stravon
mărturiséște. Însă aceasta povéste trebuie să o
înțăleagă cititoriul nostru, precum cu sute de ani
mai denainte de Domnul Hristos să fie fost,
precum în Capul ce urmadză și mai curat să va
videa.
   Acéste dară avum mai curat și mai pre scurt
avum de dzis pentru numele și începătura
niamului dachilor, iară acmu vine rândul, când
și cum s-au început crăiia lor pe pământul
Dachiii să arătăm.