Pentru ca oglinda Hronicului nostru de tot
pravul îndoinții mai ștearsă și mai curată
înaintea privélii cititoriului să o punem și pentru
ca izvorul și începătura numelui Dachiii (pre
carea acmu țărâle Moldovei, Țara Muntenească
și Ardealul stau), de unde au izvorât și au
purces, mai chiar să putem arăta, socotit-am că
întăi foarte de triabă să fie oarece pre scurt
pentru toată Schithia, adecă țara tătărască să
dzicem, de vréme ce și a dachilor neam (de pre
carile părțile acéstea Dachia s-au numit) tot
dintr-o rădăcină și dintr-o corenie cu schithii au
fost, precum și alte multe și mai nenumărate
năroade dintr-aceiiași schithi (sau tătări) cu
cursul vrémilor în multe părți răzlețindu-să, ca
nișté întunecoasă neguri, mai toată fața
pământului au acoperit și ca un potop de
vărsate și peste tot lățite ape, nici la Asia, nici la
Evropa, nici la Africa, vreun unghiu nepotopit și
necălcat n-au lăsat, pentru a cărora năbușeale
și undături pline sint istoriile ellinilor, a latinilor
și a altor limbi, carii stâlpul scrisorii au ținut și
mutările lucrurilor au însămnat. Noi dară mai
véche și mai bătrână istorie decât Sfânta
Scriptură necunoscând, în buni chedzi
dumnăzăiescul cuvânt povață și agiutoriu
luând, de la dânsul și încépem, carile unul și
singur iaste, ce cuprinde α și ω, începutul și
sfârșitul.
  Lăsind dară, pentru scurtarea cuvântului, a
neamurilor ghenealoghie (adecă corenie), de la
Noe înapoi pe amănuntul a povesti, luând
numele numai carile la Sfânta Istorie să

pomenște, de niamurile Gog și Magog (de pre
carea luând persii numele le dzic cin macini,
iară asirii și arapii: egegi megegi), pre acéstea
dară neamuri Sfânta Scriptură le așadză în
părțile Crivățului, de la carile după proroceasca
adeverință s-au pornit și să pornéște tot răul
peste tot pământul [1].
   Nici alt neam deosăbit să fie acela de a
schithilor putem cunoaște, de vréme ce partea
Crivățului, asămănarea numelui și cumplite
faptele lor carile dinceput au făcut și pănă acmu
fac, chiar și aiiavea îi dovedéște, că pomeniții
Gog și Magog spre părțile Crivățului (unde
acmu tătărâmea cea mare să chiamă) au lăcuit
și încă lăcuiesc, și dintr-înșii atâtea neamuri prin
toate vremile ca roii s-au pornit și într-altele părți
au izbucnit, de mulțime nici Crivățul, nici locurile
lor céle late, lungi și largi mai încăpându-i.
   După cea de dumnădzăiescul duh [în]suflată
istorie, târdziu mai pre urmă au început cea din
truda și chiteala omenească a purcéde, a căriia
întâi între limbi născători (precum a tuturor
socoteala de obște iaste) au fost haldeii, după
dânșii finicsii, de la carii ellinii au luat mai pre
urmă și slovele, iară ciniile învățăturilor de la
eghipți. Deci ellinii, în multe mai iscoditori și mai
isteți decât alte limbi fiind, început-au nu numai
ale sale ce și a altor neamuri lucruri și fapte

după a vremilor tâmplări a le însămna și în
scrisoare celor mai apoi următori a le lăsa.
    Dintre ellini dară mai vechiu decât toți
scriitorii să socotéște a fi Omiros, carile cu
verșuri neapotrivite și cu iscusită limbă
ellinească au scris războiul a tuturor grecilor și
răzsipa vestitei cetăți a Troadii. Scris-au dară
istoria sa cu noadzăci noă de ani după răzsipa
Troadii[2], iară mai denainte de Mântuitoriul
lumii Hristos Dumnădzău cu 1206 ani, în care
războiu ai fost precum schithii așé și
amazoanele vestite în vitejie muieri, dintr-
același neam purcése (precum pentru aceasta
adeveréște Iustin, iscusitul istoric) să fie[3].
    După Omir poet>ic<ul, târdziu mai pre urmă
scris-au mai denainte de toți, cu chip istoricesc,
Irodot lucrurile ellinilor și războaiele carile pre
acéle vrémi au avut cu persii și între sine, ce pre
acéle vrémi când au fost scriind Irodot, adecă
pe la anul mai înainte de Domnul Hristos 444,
véde-să că grecii puțină înștiințare au avut
pentru părțile Schithiii și a altor părți a crivățului,
vréme ce dzice că isvoarăle Dunării (carea
ellinéște să chiamă Istros) de unde să să fie
începând nu să pot ști, precum nici a Nilului nu
să știu; pentru acéia și pentru Schithia și
despărțirile-i multe turburate și amestecate
pomenéște.

   Așijderea Thuchidid, carile după Irodot
cartea Istoriii sale au început a scrie, nu mai
curat decât Irodot scrie, toată nevoința lui pentru
lucrurile ellinești puind. După acéia cu cursul
vremilor acélea de la scriitorii mai denainte fără
nici o bună rânduială amestecate și zămenite
era, alțiilor următoricumeșterșug
gheometricesc la orânduială a le pune și părțile
lumii cu hireșe hotară a însămna și neamurile a
lumii lăcuitoare cu ale sale nume a le numi și
după împărății și crăii a le osăbi și a le vesti au
început.
    Întăi dară gheografi, adecă de pământ
scriitori, au fost Stravon, carile au trăit ș-au scris
pre vremile lui Tiverie împărat cu 26 ani mai pre
urmă de nașterea Domnului Hristos; și mai
denainte de acesta Dionisie Periighit, carile au
trăit pre vrémea lui Avgust Chesar cu 4 ani după
Hristos. Acestora au urmat Clavdie Ptolomei pre
la împărățiia lui Traian și a lui Adrian cu 147 de
ani după Mântuitoriul lumii Hristos. Fost-au și
din latini vechi scriitori a pământului Pomponie
Mela, ș-au trăit după Hristos 47 ani; iară după
acesta au scris Plinie, în anul după Hristos 80;
iară după acesta Solin și alții mulți (pre a căror
nume aicea a pomeni lungŭ ar fi fost), carii
hotarăle a Schithii într-acesta chip li-au
însămnat.

   Dintr-acestor pomeniți gheografi scrisori,
hotarăle a toată Schithia sau tătărâmea să
însămneadză, capul hotarului puind de la apa
Tanais (acesta-i Donul) unde să varsă în Balta
Meotis (aceasta-i marea Azacului) și de acolo
purcegând spre Răzsărit și ocolind marginile a
Euxinului (aceasta-i Marea Neagră) cuprinde
cerchejii, abazalile, mengrelii, ghiurgăii, de
unde iarăși spre Răzsărit să întinde pe lângă
munții ce să chiamă Cavucasul (carii despart
tătărâmea din Persiia) și lovéște hotarăle Indiii
despre partea Crivățului și așé merge pănă în
ocheanul Răzsăritului. De acolo purcéde pe
marginea ocheianului întorcându-să spre Crivăț
și încungiură pe din dosul Hinii, Chitaiului,
Sibirului (căruia ellinii în dzicea Tataria
adevărată) și toată lungă și lată partea céia care
acmu iaste supt oblastia împărățiii Moscului. De
ciia întorcându-să spre Apus pre după vestită
cetatea și scala Arhanghelului, mérge tot pe
malul ocheianului pănă unde din ocheian să
varsă marea care să chiamă Baltică. Apoi de
acolo ia spre Amiadzidzi, cuprindzând în sine
toate țărâle câte rămân spre Răzsărit și agiunge
pe după dosul crăiii leșești în munții ce să
chiamă Carpatichi sau Sarmatichii, cu carii, în
gios lăsându-să, cuprinde Transilvania (sau
cum noi îi dzicem Ardialul) și dă tocma în apa
Patissos (aceasta-i Tisa), unde să împreună cu
Dunărea. Iară din Gura Patissului să întoarce

pre cursul Dunării iarăși spre Răzsărit, pănă
unde dă în Marea Neagră la Istropolis (aceasta-i
Chiliia, acestași și cu alte nume mai pre urmă s-
au chemat Licostomon, ce va să dzică Gura
Lupului); de la Chiliia mérge pănă tréce peste
apele Tiras (Nistrul), Voristhenis (Niprul) și să
închéie la capul hotarului în Don.
   Într-această dară lățime și lărgime de
pământ, macar că multe neamuri de limbi
deosăbite au fost, însă toate tot cu un nume de
obște: schithii să chema și în Schithia să
cuprindea, a cărora nume a tuturor aicea de
vom sta a număra, altă istorie mai multă și mai
lungă decât aceasta ar trebui să scriem; ce
îndemnând pre cititoriul nostru ca să nu să
ostenească sau să să zăbăvască și în foile
altora, noi aicea numai în țărâle în Schithia céle
mai mari și neamurile céle mai vestite îi vom
pomeni, așé părându-ni-să că mai pre lesne va
putea cunoaște că și Dachia (pentru carea
cuvântul nostru iaste) și dachii tot în Schithia au
fost și schithi carii pre acélé vremi au ținut-o s-
au numit.
             dată de la hotarăle Indiii înainte ne
vine Schithia asiatică, în carea să cuprind
împărățiile și neamurile: Sarmathia asiatică,
Ghitaiul dinlontru și din afara muntelui Emmaus,
Serica, Sogdiana, tătărâmea pustie, Ciagatai,
[4]Întăiași

Turchistanul, tătărâmea véche; aceasta-i după
socoteala a mulți învățați Ungu și Mongul, carile
să fie Gog și Magog, și dintr-aceștia să fie
ijdărât neamurile tătărești, și pentru aceasta
pricină, vechii gheografi grecești au numit-o
véche, adecă ca [și] cum ca o maică ar fi plodit
și născut pre alte pre toate, iară acmu cu mai
vestit nume să chiamă Hina.
   Așijderea în tătărâmea asiatică iaste
Kazanul, Azdrahanul și Sibirul cu alalte
nenumărate țări și neamuri, iară în tătărâmea
evropască sint Tavrica Hersonesus (carea
acmu să dzice Crâmul), Sarmația evropască, în
carea să cuprinde amândoaă țărâle leșești,
adecă cea mare și cea mică, Liftanie, Rusia
albă și cea neagră, Volynia, Podelasia,
Mazovia, Livonia, Samoghitia, Prusia, Carsuvia
și toată țara moschicească și căzăcească; și să
închide hotarul, precum am dzis, cu munții
Carpatici carii despre Răzsărit au Dachiia, în
carea acmu să cuprinde Moldova, Munteniia,
Ardialul și o parte de Ungaria.
   Însă pre vremile celor vechi gheografi, de la
apa Donului pănă la hotarele Dachiii fost-au și
alte neamuri, pentru carii Dionisie Periighitis
poménește: τοϋ μέν προς βορέην τετανυσμένα
φυλα νέμονται Πολλα, μάλ̉ έξείης Μαιώτιΰος ές
στόμα λίμνης, Γερμανοί Σαρμάταί τέ Γέται υ̉’ αμα

βαστάρναι τέ, adecă: Despre partea (a Mării
Négre) spre Crivăț să întind cu lăcașul multe
neamuri foarte unile după alalte stând, pănă la
Meotis, la gura bălții: ghermanii, sarmatii, ghetii,
împreună și bastarnii; apoi dzice: Δακών τέ
άπετος αία καί άλκήεντες άλανοί, adecă: și a
dachilor nemăsurat pământ și vitéjii alani.
   Așé dară s-au arătat precum Dachia între
hotarăle Schithiii să cuprinde și dachii carii pre
dânsa au lăcuit tot din rodul și neamul tătăresc
au fost.