Autori > Eusebiu Camilar
Sakuntala
Departe esti, frumoasa si preaiubita mea,
Si totusi ochii nostri tintind aceeasi stea,
La mii de ani lumina, ca-ntr-un adanc mister,
in fiecare noapte se intalnesc pe cer...
intr-o clipita lanturi de departari strabat!
Patrund prin continente cu vant inviforat,
Oceane mai tacute ca piatra misca-ncet,
Solemne, transparente puhoaie de magnet...
Si azi imi pare Calea Lactee un mister...
Iar inspumatul Gange a puhoit pe cer! -
Si parca niste umbre cu nalte carji de lemn
Vin din adancul noptii spre Gangele solemn:
Din muntii Himalaia, spre-un departat serai,
Sakuntala coboara in mohorat alai...
Cazu o stea, sau poate in Gange, mai curand,
A scanteiat deodata inelul ei cazand...
Si azi, zarind inelul, am inteles de ce
Luceafarul de ziua a fost si nu mai e:
Cum se goleste noaptea de-al Gangelui mister,
Ramane doar inelul Sakuntalei pe cer...
Din volumul "Poezii", 1964
(sursa: www.isanos.ro)
Sakuntala
Aceasta pagina a fost accesata de 786 ori.