Autori > Eusebiu Camilar
Doamne, sunt singur
Doamne, sunt singur. Auzi-ma.
Focurile toate s-au trecut.
Trambitele-nalte, zadarnic
rasuna pe ziduri de lut.
Nu se mai roaga la izvoarele soarelui
caprioarele, iezii marunti;
incremeniti, ghemuiti, inclestati,
ciobanii dorm acoperiti de munti.
Chemandu-te din slavi in chiote,
in fulgerari de coase si pumnale,
atatea randuri de flacai si ierburi
au stralucit in tarinile tale -
si ti-au vazut in ploile inalte
picioarele de-argint cum stralucesc.
Flacai si ierburi putrezesc prin tarini
si alti flacai si ierburi cresc.
Doamne, sunt singur. Auzi-ma.
Focurile toate s-au trecut.
Trambitele-nalte, zadarnic,
rasuna pe ziduri de lut...
Uneori se aud morile adancului
macinand pe sub munti, pe sub stanci;
sub uriase turle de cremene
uneori s-aud buciume-adanci...
in zarea de canepa vanata
s-au dus verii mei, fratii mei.
Ciobani stravechi ma asteapta
de mult, sa ma culc intre ei...
"Cetatea Moldovei", nr. 1, 1 ianuarie 1943
(sursa: www.isanos.ro)
Doamne, sunt singur
Aceasta pagina a fost accesata de 784 ori.