Autori > Dimitrie Bolintineanu
Ziua buna la tara
tara dulce si frumoasa,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu ma duc, fii sanatoasa!
Nu stiu de te-oi revedea.
Dar ce-mi pasa oare mie
Daca pe pamant strain,
Daca in calatorie
Moartea imi va zice: vin!
Vai! in sanu-ti dulce, oare
Sunt eu mai putin strain
Cand pe toata ziua moare
Visul sufletului lin?
Iara se ridica norul.
Vasul tau nu este-n port,
Vanturi rele ca si dorul
Catre negre stanci te port.
Maine va veni strainul
Sa te prade, tara mea!
Maine iti vor smulge sanul,
Maine te-or ingenuchea.
si tu n-ai nici mangaierea
Aparandu-te, sa mori.
Ei ti-au degradat durerea!
si mormantu-ti n-are flori!
ti-au facut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
si razand amar de tine,
"Ai unirea!" ei ti-au spus!
Dar ei ti-au luat din mana
Armele ce ai avut.
Draga patrie romana,
Ce rau oare le-ai facut?
La straini te-or da-n pradare,
Vai! si pe camasa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sortii lor vor arunca.
Te-au lasat in slabiciune,
Fara legi, sa putrezesti
si prin dulce moliciune
Te-au lasat sa te slabesti!
Cand chiar fiii-ti te ucide,
Ce blestemi pe cel strain?
tara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei san!
Fiii tai nu vor dreptatea,
S-a vazut atatia ani!
Ei invoaca libertatea
Ca sa fie ei tirani!
Catre-acestea, draga tara,
Tu poti inca a trai,
Numai cei ce te-ncarcara,
Numai ei vor vestezi.
Astfel toamna cand soseste
Frunzele in pomi palesc,
Vantul aspru le rapeste,
Putrede se risipesc.
Dar cand primavara vine
Pomul a reinverzit,
Paseri cu cantari sublime
Noua viata i-a vestit.
Ziua buna la tara
Aceasta pagina a fost accesata de 800 ori.