• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

La patrie

I.

Revarsa, dulce patrie,
in cinturile mele
si tineretea dorului,
si lacrimile tele !

Aici afla-vor sincera
si calda rasfatare ;
Aici oricare lacrima
Se va preface floare.

Iar cintecile-mi tinere,
in doru-ti nobilate,
De gratii dulci, angelice
Vor trece cununate.

in noaptea fiitorului
Durerea ta vor spune,
Facind sa cure lacrime
Din inimile june !

II.

Nu mai este tara mai desfatatoare !
Cei straini se mir !
Acolo straluce, ca june fecioare,
Luncile la soare
Cu briuri lucioase, cu plete de fir !

Dar, o, cruda soarta ! cetele straine
Smuls-au din cosite florile divine ;
Sub a lor picioare sinu-i a calcat,
Oh, si nici un suflet dorul n-a miscat !

III.

Albele fecioare cu cositi frumoase
Colo dantuiesc :
Ca fluturi ce scutur aripi auroase
Pe crinii ce cresc ;
Dar vai ! ochiul nostru, daca le priveste,
intr-un riu de lacrimi dulce se topeste,
Cugetind c-aceste fiice sunt ursite
Sa dezmierde numai inimi injosite !

IV.

Multe harpe cinta cinturi tinerele,
Blinde ca murmura dulcei aurele
Printre viorele ;
Dar aceste harpe nu niai indulcesc
Chinurile tele, tara ce doresc !

V.

Fiii tai sunt mindri de mindretea lor !
Dar ce foloseste
Patriei romane chiar al lor amor ?
Umbra-i invaleste !

Viata lor se scura fara de marire ;
La benchetul vietii n-au nici o numire !
Cei mai rai acoper pe cei buni ai tai
Cum coprinde pirul rozele pe vai !


(1857)






La patrie


Aceasta pagina a fost accesata de 762 ori.