• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Copilasii

"Seara primaverii calda
Cu dulci lacrime ne scalda;
Austrul ne-adoarme lin
in duiosul lui suspin,
Iar a noptii stea tacuta
Cu dulci raze ne saruta.

Dar noi nu mai adormim
De cand plansul ti-auzim,
Maica noastra, nu mai plange,
Plansu-ti inima ne frange!"

Sora mare-era mireasa
Dalba, mandra-mparateasa.

Sora mare tot aude
si cu-aceste ganduri crude
- "imparate, zise ea,
Daca maine n-ai taia
Cei doi brazi ce fruntea-nclina
Pe fereastra din gradina,
Casa ta voi parasi
si-n deserturi voi fugi."

Doamna zice si pe loc
Bradiorii cad in foc;
Dar prin iarba cea-nflorita
si de roua poleita,
P-un tapet de ghiocei,
Iata c-au sarit scantei,
si scanteile rouate
si de soare sarutate
Se schimbara-n doi feciori
Dragalasi ca doua flori.
- "Noi suntem cei doi feciori
Cu cositele-aurite...
sir'te margarite!"

Margarelul, cat vorbea,
Singur iute se-nsirea.

Iara cand a fost numit
Cu maicuta ce-au vorbit,
Cele margaritarele
S-au schimbat in lacrimele.

imparatu-a cunoscut
Copilasii ce-au pierdut,
P-a lor maica doritoare
El o scoate din prinsoare.
insa soata-i vinovata,
intre doi fugari lasata,
in deserturi a plecat...
Soarele s-a-mbucurat.




Copilasii


Aceasta pagina a fost accesata de 792 ori.