• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Caprita de aur

In nori cinsi cu roze si cu-aur curat
Se culca ferice al vietii-mparat.
Dar fiul de rege pe calu-i ce zboara
Goneste-o caprita, plapanda si usoara,
Cu cornii auriti.

Ea fuge-n padure si cel ce-o preurma,
Lasandu-si fugarul, pe jos o mai urma
Sub arbori frunziti.

Iar fiicele noptii pe lume cobor
si-nvaluie toate cu pletele lor.

O slaba femeie cu seci oseminte,
Cu fete zbarcite, paru lui nainte
si-asa i-a vorbit:

- "Te-nturna,-mparate, caci mandra caprita
A fost mai nainte frumoasa domnita
Cu par aurit.

Un zmeu se rapise de chipu-i dorit,
Dar juna fecioara l-a dispretuit.

Atunci el ii schimba popoarele sale
in arbori ce forma dumbrava din vale,
Dumbrava de chin.

Domnita frumoasa cu plete leite
Se schimba-n caprita cu coarne-aurite,
Frumoase strain!

Acum e caprita cat ziua luceste
si dulce fecioara cat noaptea domneste.

Acolo-i castelul in care petrece.
Dar cati o preurma, sub palosu-i rece
Ca spicul s-abat.

Streine, te-nturna spre locuri mai bune!
Sa mori cand esti mandru, puternic si june
E mare pacat!"

- "Fii buna si-mi spune, ce pot ca sa fac,
Turbatele-i ganduri in flori sa prefac?"

- "Te du de gaseste, sub plopul ce plange,
Fugaru-i ce-adapa cu tanarul sange
De fii de-mparati!

El poate sa-ti spuie misterele sale...
Dar tot e mai bine sa pleci p-a ta cale,
Spre junii tai frati!"

Ea zice. Streinul voios multumi.
Spre plopul ce plange, prin noapte porni.

- "Tu, care-ntreci vantul prin marea-ti iutete
si-ntuneci lumina cu-a ta frumusete,

Al soarelui fiu!
O, cal dalb, ma-nvata ce pot face doare
Sa capat amorul capritei-fecioare,

imi spune, sa stiu!"
Dar calul necheaza. Sapatele stanci
Revarsa prin noapte rasunete-adanci.

- "Asculta, straine cu fata mult alba!
Ea doarme cu mana pe sabia-i dalba
si cu-ochii deschisi.

Acel ce-ar ajunge sa-i dea sarutare
Cand este-adormita, va face schimbare
in sortii inchisi.

Dar ochii fecioarei lucesc infocati
si cei ce s-apropiu, se-ntorc spaimantati.
Tu du-te, saruta, si nu te-ndoieste,
Caci ochiu-i nu vede, desi straluceste,
Frumos calator.

Odata ce buza-ti de frunte-i v-atinge,
Magia fatala pe loc se va stinge
Ca visul de dor."

Strainul patrunde prin vechiul castel.
A mortii tacere domneste prin el.
Iar steaua durerii, tacuta si plina,
Iesind de sub neguri, revarsa lumina
Pe tristul palat.

Ici-colo prin curte zac oase-aruncate,
Zac oase de tineri ce-n nopti furtunate
Azil au catat.

Pe patu-i molatic domnita dormea,
Cu sabia-n mana si cu ochii privea
Ca valuri de raze ce splendidul soare
Rasfrange voioase p-a zilei ninsoare,
Ce parca-o patrund.

Cositele-i late cadeau despletite
in valuri dulci d-aur, voios risipite
Pe sanu-i rotund.

Pe rozele buzei, ce pier si-nfloresc,
Cuvinte-ntrerupte, ca fluturi plutesc,
Pe fetele-i albe, cu sange picate,
O roua de lacrimi tacuta s-abate
in cursul umbrit.

Ca valul sub focul cerescului soare,
Sub mantia-i d-aur al sau san tresare
De vise rapit.

- "O, rara minune", strainu-a strigat,
Vazand-o dorminda pe fragedu-i pat.

El pasa spre patu-i si cat nainteaza
Ai fetei ochi seaman mai mult ca vegheaza,
Mai mult vii se par.

Gurita-i se misca si va sa vorbeasca
- "Oh! nimeni in lume n-o sa mai ghiceasca
Misterul amar!"

Strainul cu frica se pleaca pe pat
si pune pe buze-i un lung sarutat.

Fecioara se scoala si zice-ntristat
- "D-acuma magia va fi faramata,

Tu scapi viata mea,
Dar cine-mi va spune sa fie mai bine?..."

ii zice fecioara necata-n suspine -
si dulce plangea.

- "D-ai fi tu ferice cu sufletul meu,
Traieste, fecioara, caci el este-al tau."






Caprita de aur


Aceasta pagina a fost accesata de 833 ori.