Autori > Dimitrie Bolintineanu
Mehrube
Asta e Bosforul d-unde s’aripeaza,
P-al lor car de roze fragedele zori,
Din a carui unda si-a facut miraza
Bolta azurata, aurind de flori.
Ale sale fiice sunt stralucitoare
Ca stelele d-aur ratacind prin nori ;
Dulcea frumusete este fugatoare,
Piere ca o roua dupe dalbe flori.
Pe aici domneste blinda poezie
Ce din cupa-i d-aur varsa dragalas
Un prefum de roze si de ambrozie
Care-mbata dulce sufletul gingas.
E-ora cind tresare lina Propontide
Sub al aurelii tinerel sarut,
Scinteind la focul stelelor splendide
Semanate-n fundul cerului placut.
Colo se arata niste insolite,
Stralucind la raza stelii lui Lial,
Asfel ca un negru cuib de alunite
Care incununa sinul virginal.
Muntele Olimpul cu a lui cununa
De ninsori eterne se zareste-n fund ;
Albele-i cosite stralucesc la luna,
Se rasfring pe sinul golfului profund.
insa cadrul dulce, care ne rapeste
Peste Propontide, se schimba-n Bosfor,
Arta cu natura acolo s-uneste
Sa formeze cadrul cel mai rapitor,
Caci Selim sultanul merge de primeste
La giamia mare de la Top-hane
O fecioara juna ce ii daruieste
Pe tot anul inca vechea valide.
Orisice lumina ce-n Bosfor se fringe
isi alunga forma ca un plop de foc ;
Iar cind vintul serii marea o restringe,
Acesti plopi de flacari se zdrobesc, se joc.
Peste fata marii, dalbe caicele,
C-odalisci cu valuri, trec si se desir,
Ca acele vise dulci si tinerele
Ce lucesc in fundul unui suvenir.
Aerul rasuna de strigari voioase.
Augusta mireasa trece... Va-nclinati !
Ochii sa nu vaza gratiile frumoase !
si sa nu profane farmecii curati !
Soarele apune peste Propontide ;
insa la suflarea valului cel lin,
Pare ca se leagan boltile splendide,
Dulce poleite d-aur si rubin.
Unda, incretita d-aurele line,
Scinteie sub briul stelii purpurat,
Cu colori suave, magice, divine,
Ce incinta ochii, inima imbat.
Dar Selim se uita, din serai, pe mare
Unde-arunca boabe de margaritar,
Ce, picind, formeaza fara incetare
Mii de gratioase cercuri ce dispar.
Linga el se vede favorita noua :
Capul ei pe mina cade ginditor,
Ochii sai de flacari-noata-n dulce roua ;
Un suris aura chipu-i rapitor.
-"sterge aste lacrami, rasfatata floare
Ce-am cules din muntii vechilor Carpati !”
La aceste vorbe alba plingatoare
Catre el inturna ochii lacramati.
-"Stralucite doamne, lacrimile mele
Cura pentru tara d-unde m-ai rapit !..."
-"Daca pentru asta riureaza ele,
sterge-le indata, fermec inflorit !
Mehrubé ! Arunca dulcea ta privire
P-al acestor unde fraged legiver !
Numai focul tinar din a ta privire
Poate fi mai magic pe pamint si-n cer !
Uita tara voastra unde nu-nfloreste
Sicomorul verde ! Unde nu vedem
Alcovanul tinar care raspindeste
in havuzu-mi d-aur apa care bem !"
-"Colo unde raza unui dulce soare
Peste stinci uscate nu s-a spulberat,
Unde ca fecioara intr-o sarbatoare
Cu flori dulci de aur cimpul s-a-mbracat ;
Unde limba draga, tinara-amoroasa,
Suna ca suspinul vintului usor,
Prin dumbrava verde, frageda, umbroasa,
Printre flori rizinde, eu as vrea sa zbor !"
-"Dar sub ceru-ti rece, omul nu iubeste,
Inima ingheata de al iernii vint.
Dalba-ti frumusete, care ne rapeste,
Trece ca o floare linga un mormint.
imparteste-amoru-mi ! El e o comoara
Ce tot Rasaritul s-aiba ar voi !
Ai tu vro dorinta ? Cine vei sa moara ?
Cine sa traiasca ? spune, si va fi !"
-"Colo unde limba dulce si-amoroasa
Suna ca suspinul vintului usor,
Prin dumbrava verde, frageda, umbroasa,
Inima mea zboara la un alt amor !"
-"Daca numai asta perla albioara
Face-atitea cercuri pe acest Bosfor,
Cite nu ar face tinara fecioara,
Ce in alta tara are alt amor !"
Unda se despica, geme cu turbare ;
Valurile albe cresc si se topesc ;
Niste late cercuri se rasfring pe mare
si la focul lunii gratios lucesc.
(1855)
Mehrube
Aceasta pagina a fost accesata de 1022 ori.