• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Fecioara de la Prut

Bogdan intalneste in dumbrava lata,
Ratacind sub arbori, un batran c-o fata.
Cel batran pe capu-i poarta par d-argint.
Sub trei rani deschise umbla suferind.
Fata pare-n doru-i ca o sarbatoare
Ce straluce-n umbra grijii trecatoare.
Valuri dulci de purpur neaca-ai fetei crini,
Ochii-i de durere si de plans sunt plini.
Parul ei cel galben albu-i san saruta
si-astfel sarutandu-l, fata-i imprumuta.

- "Doamne! tara piere... Bine ai venit!"
Zice... Dar sub doru-i cade... a murit.
Fiie-sa-l sustine... Doru-i nu vorbeste,
in torent de lacrimi nu se raspandeste,
Dar cu suflet mare astfel a vorbit
- "Mi-au ucis tatarii mandrul meu iubit!
Astazi, iata, piere chiar al meu parinte!
Peste toata tara seamana morminte!
Dar voi nu combateti, nu sunteti romani!
Aruncati mai bine armele din maini!"

Zice. Dar tatarii p-acolo-nnorara.
Domnul va sa fuga prin paduri de tara.
Fata smulge arcul unui luptator
si-n tatari s-arunca cu sufletu-n dor.

La aceasta fapta ei se rusinara
si-nturnand toti caii, spre tatari plecara.
Iar tatarul fuge. Domnul sta mirat
Nu-ntelege fuga cum s-a intamplat.

O fecioara blonda catre dansul pare
si-i arunca capul hanului cel mare.






Fecioara de la Prut


Aceasta pagina a fost accesata de 791 ori.