• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Poemul servitorului Teofil

Ferestrele camerei mele de la mansardă sunt totdeauna deschise
îmi place să stau pe jos, cât mai aproape de pământ
citesc uneori o carte sau mai gândesc la lucruri secrete
Teofil, aud atunci prin ferestrele deschise, Teofil
Vino repede cu peria să mă ştergi pe pantofi.

Am auzit altă dată şi altfel de chemări: Teofil
să încui poarta devreme, să duci căţeluşa la plimbare
e întotdeauna o voce piţigăiată, de cucoană
vocea lui Teofil n-am auzit-o niciodată.

Nu îl cunosc pe acest servitor cu nume de călugăr
nu îl iubesc, mi-e scârbă de el
prin ferestrele deschise ale camerii mele de la mansardă
se vede acoperişul unei case boiereşti
puţin mai la stânga se vede gardul de fier foarte înalt
şi se ghiceşte curtea de unde se ridică vocea de cucoană
Teofil să pui apă la flori, Teofil să mături bine
şi vocea lui, a imbecilului, n-am auzit-o niciodată.


(decembrie 1933)




Poemul servitorului Teofil


Aceasta pagina a fost accesata de 688 ori.