• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Veghea lui Roderick Usher

in descrierile Gandului Despot.
The Haunted Palace


Modul unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destiparitul soare, formase valea edificiului Usher.
Implicatele pajuri, lacul silabic, alfabetul alveolar si distrat al pietrelor ilustrului Leagan, armau nemasurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici.
si filamentele umbrelor, si figura docilelor raze, si toata aparenta inima a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orlogerii, durand necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi.
Sub revolta continuata a zidurilor, consolidare in cub, zar de automorfa lumina, Veghea se tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, inalt profil tombal, Roderick Usher (mai inalt prin salbateca, matasoasa si preoteasca surpare a parului) cunostea neimpartit fiinta indelung provocata a Poeziei.
Pana la marginele celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfacea libera de figura umana ca o sperata poarta.
O! Siesi centrat, adunat si de piatra, colo un cer obosea prin scapararea-i unica. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamarea, din invalite roduri.
Potir propagat. Insomnie concentric scuturata a Principiilor. imbracare simultana a gloriase, certe geometrii.
Cunoasterea era aici locuire, canonica deplasare in Spirit. Verificare a gandurilor iubite, pe cai inchise si simple ca lancile unui triunghi.
Stabile corpuri! Insolvate, in veritabila vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic iar substitutiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crima fractiei si a secundei expia acum in amestec.
Pe zarul de constanta lumina insa, ivar inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se mentinea neajuns. si psalmii desertatului de soare stapan al acelei intristate geografii, inflexionau usor catre imn - catre un mare accent poesc - pana cand degetele instruite suira pe firele maturei harfe, tonul nuntilor rasei.
”O neistovit spectacol, calma participare! Esti majorarea pana la gand, a dulcilor esente familiare? Vale irizata, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare ceresti: stravazuta frigiditate a acelor camari e bland impletita de o alternata marturisire... Ascu[l]ta, soaptele defunctei Surori explica eteratele goluri! Cai ale stiintei comunicate, nuptiala cunoastere, antene ale Dragostei, masurand rostogolirea de gemene astre: durata lui Monos si Una, vie, agrigentina Dragoste!
Dar Monos, axa unipolara in singur cer intelectual, sculpta o pauza asa de pustiita dezordonatei improvizatii a unui maestru astarteic si rar, incat falfaitor, apodictic, un duh se aminti din sustrageri, inmanand in sfarsit amanetarea de suflet, replica din acel oprimat Decembrie al Corbului.
si tristul decorum, si multul eben (pasarea dar, sigur, si bustul) faceau atunci deficiente silabele-prapastii, vida enunciatie nevermore. Aici, insa, auzuri florale, promovate, le interpretara necesar ca intervalul, numai, al unei albe combustii. Exautia prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existenta straina si transferata, extremelor pulverizari.
Rapusele tale Madeline, Lenore, Ulalume - conditii, desigur, gandului poetic - sunt din natura invaginata, negativa, si de aceea etern refuzata, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le mentine, departe, printre coruperi (in duhul factice si translat al lacului comentator)!
soptiri de la Monos, la Una!
Sparge hibridul acestei neecuatii, creatoare de scadere, de ciclu, de temporal. stie-te, singur Ochi, prin toata aceasta spiritualitate a vederii, prin tot gandul cufundat si geometric la care te-am strigat!
Mersul tau pana sub corturile atatei supunatoare frumuseti se masoara cu amplitudinile harfei, cu intuitii tale de termen al unei poetice rase. Dar doua se dovedira caile Consistentii. Locuire, pornind din pamanturile tale, pe orbitele rigide ale marilor se imprima in asimptotic declin.
Sa descuiem acele incaperi oceanice...
Dincolo de tronul occidental, cazut pe marile Javei; avand oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, straveziu,dens desavarsit al zidurilor universului - in rituala, totusi, indigenta a faptului celui mai stingher, inscris in vidul unei butelii - buretoasa, venerabila nava a stiintei, forteaza acest cer solidar. si panzele ei deprimate aliaza aedica stirpa a Usherilor, innodatelor, geloaselor rase de jos: in acele semne de gudron (corbi intorsi in ghirlande) a caror ivire aici e singura proferare a iadului, acceptata vreodata sub ceruri, cuvantul complect.





Veghea lui Roderick Usher


Aceasta pagina a fost accesata de 1114 ori.