Autori > Ion Barbu
Portret
Deci versul meu legat in largi turbane
De lanci zbirlit, ca teasta unei cegi,
Cu albele-i prapastii si capcane
De munte-opioman, nu-l intelegi !
L-am scris, e drept, cind ochii mei vazura
Rusalca unui iezer scandinav,
Esti insa : ritm, vigoare si masura,
Suavii Francii duhul tau e sclav.
incit, inadunate, calme linii
incerc sa prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai gradinii
Si chipul tau in noapte, sub masiv.
Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia ginditul arc al buzei tors,
Cu genele stravechi in care zace
Un codru-adinc de farmec dureros.
Din goarne palide, tirzii, cocosul
Herald al lepadarii a sunat ;
Frunzisul desei nopti cazu sub rosul
De suliti... chipul tau e desenat.
Portret
Aceasta pagina a fost accesata de 798 ori.