• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Oul dogmatic

Dogma: Si Duhul Sfant se purta
deasupra apelor.


E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mancare,
Dar viul ou, la varf cu plod,
Facut e sa-l privim la soare !

Cum lumea veche, in clestar,
inoata, in subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nunta si cavou.

Din trei atlazuri e culcusul
in care doarme nins albusul
Atat de gales, de inchis,
Cu trupul drag surpat in vis.

Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pamanturilor n-a ajuns
Acorda lin
Si masculin
Albusului in hialin :
Sarutul plin.
*
Om uitator, ireversibil,
Vezi Duhul Sfant facut sensibil?
Precum atunci, si azi - intocma :
Marunte lumi pastreaza dogma.

Sa vezi la bolti pe Sfantul Duh
Veghind vii ape fara stuh,
Acest ou - simbol ti-l aduc,
Om sters, uituc.

Nu oul rosu.
Om fara sat si om nerod,
Un ou cu plod
iti vreau plocon, acum de Paste :
il urca - in soare si cunoaste !
*
Si mai ales te infioara
De acel galben icusar,
Ceasornic fara minutar
Ce singur scrie cand sa moara
Si ou si lume. Te-infioara
De ceasul, galben necesar...
A mortii frunte - acolo-i toata.
in galbenus,
Sa roada spornicul albus,
Durata-inscrie-in noi o roata.
intocma - dogma.
                      *
inca o data :
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nunta-in el.
Si nici la closca sa nu-l pui !
il lasa - in pacea - intaie-a lui,

Ca vinovat e tot facutul,
Si sfant, doar nunta, inceputul.


(Ajunul Patilor, 1925)





Oul dogmatic


Aceasta pagina a fost accesata de 910 ori.