• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Maria Spring

Cu altul pe o banca batuta la un nuc.
De tigle arse targul rosea pana departe;
O toamna despuiata, un vant de balamuc
Se calareau la vale pe ierburi multe, moarte.

si cel cazut cu capul in palmi, pe vis nauc,
De-atata lancezire scapase un trabuc,
Muc desfoiat si umed la capatul subtire:
De sufletul acelei amiezi de-ngalbenire.

Lumina indoita parea cu-un fel de apa;
A drum, locomotive fumau dintr-o supapa;
Era la ora alba, cand nu stiai sa zici
De-i patru, doua numai, ori a trecut de cinci.

Perechi duminicale de Else si de Hans
Suiau la hanul mare, din deal, unde e dans,
Un han cu nume dublu, nu stiu sa-l mai tin minte,
Cu vaci si servitoare si duh de-ngrasaminte.

Cum Else foarte multe de Hansi razmate-agale
Visau, ma cercetara dulci planuri conjugale.
Pe aburii aleei, la nucul melancolic,
Idila ancorata se inchega bucolic.

Dar, Toamna! Barbatia cea dreapta nu e data
in sine sa se toarca, sucita si uscata?
Ca frunza podidita din crestetul de nuc
in palmi, in palarie, pe umeri, pe surtuc.


(Sburatorul, ianuarie 1927)




Maria Spring


Aceasta pagina a fost accesata de 846 ori.