Fulger strain, desparte aceasta piatra-adanca; Vai agere, taiati-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un margean, incununat cu alge, cladit in praf de stanca,
Un trunchi cu prapadite craci vechi, ce stau sa pice, Din care alte ramuri, armate-n serpi lemnosi, Bat apele, din baia albastra sa despice Limbi verzi, suieratoare, prin dintii veninosi.