Autori > Dimitrie Anghel
Umbre
Ce stranii lucruri dorm in suflet si cum nu uita el nimica
Din cite le inchizi intr-insul, ca intr-o urna funerara;
E iarna azi si, fara voie, eu vad o zi de primavara;
Si ma simt iarasi linga tine, pierduta, dulcea mea amica…
in casa toata urca pacea unei vieti intemeiate.
Si la un ceas, un ram apare pe zidul alb, deasupra noastra,
Si nu-i un ram cu adevarul, ci numai umbra lui albastra,
Pe care-o mina nevazuta il leagana-n miscari ritmate.
Si-acuma preajma-ncepe-un cintec, si-ncet pe ramura-nclinata
Vislind cu aripile-n cruce, se lasa doua pasarele,
Si nu stiu gura lor de umbra ce-au pus atuncea dragei mele,
Dar stiu ca clipa asta dulce n-am mai uitat-o niciodata...
La departari si pretutindeni, se face iarasi primavara,
Si dulcea fantasmagorie a umbrelor ce-au fost s-asaza
Pe zidul alb, ca si atuncea, in linistitul ceas de-ameaza,
in care ne-am iubit o clipa supt ramura imaginara.
Umbre
Aceasta pagina a fost accesata de 722 ori.