• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Metamorfoza

Vroind sa uit, pe-o seara dulce lasasem sa m-adoarma crinii
si se facea ca fara voie traiam acum o viaţa noua:
Eram si eu un crin ca dînsii, si-n dezmierdarile luminii
Îmi întindeam voios potirul sa prind o lacrima de roua.

Visînd, traiam cu ei acuma, si-atît de alb eram subt luna,
Încît abia scriam o umbra, cînd m-alinta sagalnic vîntul,
Dar tihna se facuse-n mine si calda inima si buna,
Ca reveneam subt alta forma, sa-mpodobesc si eu pamîntul.

Cînd far de veste-o mîna pala, miscîndu-si umbra pe gramada,
Ca subt imboldul unei forţe necunoscute si fatale,
S-a-ntins vrajmasa sa ma frînga, s-acuma, alb ca o zapada,
Muream tihnit de-a doua oara în linistea odaii tale.

Muream din nou, dar cînd trudita facîndu-ţi braţele cununa,
A fost s-adormi zîmbind la mine cu faţa calma între perne,
Eu ca o pulbere de aur m-am ridicat usor subt luna
În cautarea altei forme desavîrsite si eterne.





Metamorfoza


Aceasta pagina a fost accesata de 778 ori.