Autori > Dimitrie Anghel
Magheranii
Au inflorit iar magheranii si n-a prins nimene de veste
si-acum se trec, cum trec pe lume atatea vieti ce pan la moarte
S-ascund in numarul multimei si umilite stau deoparte,
Cum sta intre surori sfioasa cenusareasa din poveste.
Tacuti si tristi, se trec in taina, cu fruntea in pamant plecata,
si nici o mana catre dansii nu se intinde ca sa-i rupa,
Caci fetele asa-s facute ca sa le placa haina scumpa
si ei, sarmanii, n-au nimica sa poata-ademeni o fata.
Dar cum mor formele spre seara, si creste luna fara veste
Un miros bland, cum nu-e altul, patrunde-atat de cald si dulce,
Ca fetele, uitand de noapte si ca e ceasul sa se culce,
Raman pana tarziu pe ganduri, oftand cu dor langa ferestre.
Ofteaza fetele, si nu stiu, a doua zi de dimineata,
Cand se coboara in gradina, ca-n biata floare cenusie
Ce se ascunde umilita, e-atat parfum si poezie ....
si magheranii mor in taina cum au trait intreaga viata ....
Magheranii
Aceasta pagina a fost accesata de 697 ori.