• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Dupa ploaie

S-a dus furtuna-n zari s-acuma se-ntrec miresmele-n putere:
Se-ntrec care de care parca, stapina sa ramiie-anume
Peste-ntunericul acestei nopti dulci si pline de mistere ;
Se bat si florile - se vede ca nimeni n-are tihna-n lume.

Se razboiesc mereu si ele sa stapineasc-un ceas pamintul
Dar cine nu-si incearca oare o data-n viata lui norocul?
in van sa le despart-alearga sub negrele umbrare vintul
Biruitor pina acuma domneste singur busuiocul.

Ca o biserica miroasa seninul cucerit o clipa,
Dar se trezesc in umbra crinii, varsindu-si boarea lor profana,
Vazduhu-i greu cit n-ar fi-n stare vislind sa-l taie o aripa,
Un trandafir murind se farma patind cuprinsul ca o rana.

si tot mai grea, mai tare creste naiva florilor urgie,
Se-ntrec care de care parca sa-nvinga ori sa moara-n lupta.
in van trimite-un gind de pace un miros blind de iasomie,
si flutura-n desert in aer, ca un steag alb, o nalba rupta.

Hodina nu-i, dar iata-n lupta ca vin si mindrele verbine,
Un miros voluptos alearga adus de vinturi de departe,
si nu-i mireasma sa n-adoarma, nici floare nu-i sa nu se-ncline;
Iar noaptea toata deodata miroas-a dragoste si-a moarte.

Miroas-a moarte s-a iubire si creste-o dulce lenevie
Ca-ntr-un polog frumos in care te-nvinge somnul fara vrere,
O ceata diafana zboara ca peste-un cimp de batalie,
Acoperind din nou gradina cu-ntunecatele-i mistere.





Dupa ploaie


Aceasta pagina a fost accesata de 896 ori.