• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Duminica

Cum te-asteptam odata Duminica Prea-Sfinta
si cit imi pari acuma de trista si pustie
Salonu-i gol, si-n umbra doar samovarul cinta
Asemeni unui popa ce-ngin-o leturghie.

Era cu toate-aceste asa de multa lume,
Veneau tenori celebri, si doamne diletante,
Poeti sermani, si fete ce intre doua glume
S-extaziau mirate : Ah ! ce frumos andante!

Tindea amoru-n umbra siretele lui curse,
si cind vorbeau de stele, de sori, de tot inaltul,
Eu ma plimbam cu gindul in carul Marei Urse,
Doar voi gasi un astru nespeculat de-un altul.

Cuvinte fara noima urcau, dar, orice vorbe
Din gura ta cazute, mi se pareau divine,
Puteau sa cinte-n pace si harpe si teorbe,
Caci n-auzeam nimica, de te-ascultam pe tine.

si-acum e gol salonul, e gol, si-n umbra casei
Stau vastele fotolii si lung prind sa se mire :
Pe unde-o fi azi pasul micut al prea frumoasei,
Ce tot venea statornic ca sa-si gaseasca-un mire?

Oglinzile-si arata cu jale infinitul
si nu mai vine nimeni zadarnic stai la geamuri,
Ce-ai cautat in lume, o, tu ! mult linistitul
Poet, credeai ca-i lesne sa scrii epitalamuri ?

Ce-am cautat, v-as spune, ce-am cautat eu dara
Mi-e frica, caci in umbra, suprema ironie,
in neagra umbra, pianul cu dintii scosi afara
Rinjeste ca un monstru ce-ar vrea sa ma sfisie.






Duminica


Aceasta pagina a fost accesata de 729 ori.