• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cantecul greierului

Sint poate milioane de ani de-atunci o, Soare !
De cind tu cel ce astazi urci boltile de-azur.
Erai de-abia o pata prin neguri calatoare,
O forta-n mers ce-si cata o forma si-un contur.

Asa erai, dar timpul ti-a modelat conturul
si incendiul ce-n tine mocnea de vesnicii,
inflacarat deodata a luminat azurul
si ale mele negre si mari melancolii.

Asa erai pe vremea intiiei aurore,
Pe cind eu, negrul greier, rapsodul fara glas
Ce te cinta-nstrunindu-si elitrele-i sonore,
Asa am fost de-a pururi si-acelasi am ramas.

Eu sint intiiul sunet care-a trezit ecouri
Far-a trezi pe lume fiorul unei uri,
Rapsodul ce-a rupt pacea inaltelor platouri
si-a desteptat visarea funebrelor paduri.

Ca intr-o sera calda traiam punctind tacerea,
Privind plin de uimire cum vremile in mers
inalta continente ori pregatesc caderea
A cine stie carui fragment de univers.

Parea cum ca natura arareori satula
De vechile tipare cata izvoade noi;
Cum de-a putut fragila si fina libelula
Vislind atitea veacuri, s-ajunga pin la noi ?

Azi naruia si miine, cum o-mbia capriciul,
Zvirlea in dar eterne nimicuri pe pamint,
De-atunci si-a aprins lampa albastra licuriciul,
si n-a mai fost in stare s-o stinga nici un vint.

O aripa de giza, un sunet si-o lumina
Au staruit si totusi atitia uriasi
Facuti sa-nfrunte vremea s-au prefacut ruina
si-au disparut din lume far-a lasa urmasi.






Cantecul greierului


Aceasta pagina a fost accesata de 716 ori.